Hora de la Aninoasa - Artmark România

semnat și datat dreapta jos, cu brun, Th. Aman, (18)87

ulei pe lemn

Cunoscut drept artistul român cel mai reprezentativ al picturii noastre clasice, Theodor Aman şi opera creativă a acestuia stau mai ales sub semnul epocii în care pictorul a trăit şi al schimbărilor produse, atât în câmp politic, cât şi cultural, de ideile revoluţiei de la 1848 sau de crearea statului modern. Influenţa gândirii paşoptiste şi-a spus cuvântul asupra artiştilor ca Rosenthal, Negulici, Iscovescu, Lecca (ce şi-au exprimat dragostea faţă de popor prin picturi de portrete ale fruntaşilor revoluţionari sau picturi de scene istorice) al căror respectuos continuator a fost nimeni altul decât Theodor Aman, ce s-a alăturat acestora prin intermediul tematicii istorice. Preocupările şi tendinţele istoriste ale pictorului, specifice primelor perioade ale creaţiei sale, vor fi contrastate, în intervalul imediat următor anilor ’70 - ce coincide cu perioada de maturitate artistică - prin viziunea înnoitoare, eliberată de anumite rigidităţi. Chiar dacă tematica predilectă este cea a peisajului, a scenelor sub cerul liber, în grădină, în parc, Theodor Aman nu devine un plein-air-ist în adevăratul sens al cuvântului, însă paleta mai luminoasă, o mai mare libertate a tuşelor contribuie la realizarea unor compoziţii mai aerate, în care atmosfera este mult mai mult sugerată prin vibraţiile de lumină. Opera de față deschide unul dintre subiectele importante ale creației picturale (și grafice) a lui Theodor Aman - universul tradițional. Satul și lumea lui sunt presărate în pictura lui Aman începând cu anii de după reîntoarcerea în țară (după 1858), chiar dacă, perioada cea mai însemnată și valoroasă este punctată după 1875. Alegererile pe care le face Aman la începuturile carierei aveau să fie determinate de bagajul vizual, cultural și estetic dobândit în anii petrecuți în Paris, în special în preajma profesorilor Drolling și Picot. Clasicismul avea să fie astfel alegerea inițială după care Aman își va coordona primul deceniu de carieră, un clasicism materializat după rețeta maeștrilor lui - neoclasicism, compoziții istorice sau religioase, interioare în clar-obscur. Peisajul - care în ultimii ani de carieră va fi în sine un subiect - va fi folosit de Aman o bună parte din carieră drept fundal al unor compoziții de gen, de la grădina propriei case până la vedutele din Sinaia. Pornind de la această rezumare a alegerilor compoziționale pe care le face Aman în perioada 1860-1880, putem înțelege modul în care pictorul își va împroprietării o tematică care la prima vedere nu se regăsea în interesele sale. Apropierea sa de tradițional, de țăran sau de universul pitoresc poate fi analizată și prin modul în care acestea se proiectau mental în psihicul și imaginarul unui fiu de mic boier (tatăl Dimitrie Mihali Dimo, poreclit Aman, era căftănit serdar de Ioan Vodă Caragea în 1818), în fapt și el mic dregător (pitar). Provenit dintr-o familie bogată, cu un trai și o educație aleasă (urma Școala Centrală din Craiova, Colegiul Sf. Sava din București și finalmente anii petrecuți la Paris), satul românesc avea să găsească în persoana lui Aman un filtru interesant. Contextul socio-politic nu pare să fie cel care îl motivează pe artist să abordeze subiectul. Aman nu alege figura țărăncii drept port-drapel al modernității, al independenței sau al patriotismului așa cum o făceau pictorii pașoptiști sau chiar colegul și cofondatorul Școlii de Belle Arte, Tattarescu. În schimb, Aman introduce țăranul în pictura sa mai întâi în portret, pentru ca, după 1864-1866, să apară primele compoziții generoase, ce abordează mai mult decât individul, ci traiul, datina și spiritul local. Astfel, pentru ciclul Horelor - modelat în special în anii '80 ai secolului al XIX-lea - opera reper era pictată în 1866, apoi expusă și apreciată în cadrul Expoziției Artiștilor în viață (1867). "Hora de peste Olt", astăzi în colecția Muzeului de Artă Iași, reprezintă prima compoziție în care Aman abordează un subiect conex universului tradițional. În fapt, pictorul inițiază acum o manieră de lucru devenită rețetă compozițională pentru uleiurile de mai târziu. De la punerea în pagină a personajelor, până la încadrarea lor în peisaj - care treptat se va limita la un colț de han și la perspectiva naturală - componentele acestor opere vor ajunge la desăvârșire în opere ca cea de față. Alegerea jocului tradițional ("Joc la țară", Muzeul Aman, inv.17 "Glume de peste Olt", Muzeul Aman, inv. 87 sau "Brâulețul", Muzeul Aman) vor acapara întregul subiect tradițional, oferind finalmente o amploare ludică a temei abordate de Aman. Idilismul astfel construit definește în mare măsură acest ciclu de uleiuri, la care trebuie amintit și componenta portretistică unde integrăm opere ca "Țăranca" monumentală pictată în 1884. "Hora de la Aninoasa" întregește fără îndoială această temă, ale cărei uleiuri sunt astăzi în procent de 90 % tezaurizate (Muzeul Aman, Muzeul de Artă Craiova, Muzeul de Artă Iași, Muzeul Național de Artă).

BOGDAN, Radu, Theodor Aman, Ed. De Stat pentru Literatură şi Artă, 1955 CISEK, Oscar Walter, Aman, Ed. Ramuri, Craiova, 1931 FLOREA, Vasile, Theodor Aman, Ed. Meridiane, 1972 IONESCU, Adrian-Silvan, Centenar Theodor Aman, Ed. Venus, 1991

width: 54 cm
height: 34.5 cm

1887

3^C. Hora de la Aninoasa [1887]

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!

3C. Hora de la Aninoasa [1887]

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!

3^C. Hora de la Aninoasa [1887]