Germinație - Artmark România

semnat și datat stânga jos, cu roşu, D. Gavrilean,1970

ulei pe pânză

S-a născut în localitatea Voroneţ, din Suceava, origine care avea să îi marcheze creaţia. În 1966 absolvă Institutul de Arte plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, la clasa lui Corneliu Baba. În acelaşi an a debutat la Iaşi, iar de atunci participă anual la expoziţii ieşene, sinteze judeţene de artă plastică, expoziţii de grup, colective şi bienale, lucrările sale fiind prezente în selecţii naţionale şi internaţionale. În 1969 devine profesor universitar la Catedra de pictură a Universităţii de Arte „George Enescu” din Iaşi, unde ocupă funcţia de rector. În 1971 deschide expoziţii personale la Bucureşti, Iaşi, Suceava şi în Italia, la Roma. În perioada 1969 – 2000, îşi prezintă creaţia în cadrul a nume- roase expoziţii de artă românească organizate în străinătate: Praga, Padova, Rabat, Tokyo, Palma de Majorca, Moscova, Buenos Aires, Montevideo, Sao Paolo, Philadelphia, Bremen, Caracas, Lagos, Stockholm, Helsinki, Viena, Beijing, Sofia, New Delhi, Geneva, Dusseldorf, Poitiers, Milano ş.a. precum şi în expoziţii cu participare internaţională la Paris, New Delhi, Sofia, Roma etc. În 2007 a deschis pentru prima dată o personală pe plaiuri natale, la Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina, în Gura Humorului. Expoziţia intitulată „Mituri ancestrale româneşti” a mai fost prezentată în 2006 la Complexul expoziţional „Colonia pictorilor” din Baia Mare, în 2007 la Galeriile „Dana” din Iaşi şi în 2009 la Muzeul de Istorie din Suceava. Primeşte mai multe premii pentru activitatea sa artistică, printre care Premiul revistei Cronica Iaşi, în 1968, Premiul criticii pentru pictură al U.A.P. în 1969, Premiul naţional pentru profesionalism al Italiei în 1984, iar în 1985, Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române. Are lucrări în colecţiile muzeale din România, la Iaşi, Bucureşti, Cluj, Oradea, Suceava, Bacău, Galaţi, Vaslui şi Bârlad, precum şi în colecţii particulare din ţară şi din străinătate. A realizat lucrări de artă decorativă şi murală pentru Palatul Culturii şi sediul televiziunii din Iaşi, precum şi extinse picturi în frescă şi al seco, în interioarele a trei biserici din Iaşi. Apărut din orizontul Voroneţului, Dimitrie Gavrilean este dăruit cu un simţ al narativului şi al fantasticului care îl plasează în descendenţa pictorilor de miniaturi în manuscrisele medievale, principala influenţă pe care o afirmă arta sa, alături de filiaţia cu Pieter Bruegel cel Bătrân. Imaginile sale sunt expresia cercetării obiceiurilor şi cutumelor spaţiului său natal, îndepărtate până în timpurile primitive şi purtând pecetea evului mediu, având valoarea restauratoare a valorificării memoriei colective. Coborând din lumea de legendă a locurilor natale, pictura lui Gavrilean pune în scenă fantasticul basmelor româneşti, alcătuindu-se într-o antologie a înţelepciunii populare. S-a spus despre pictura lui Dimitrie Gavrilean că articulează un discurs identitar, făcând trimitere certă la identitatea românească, prin ilustrarea unui univers mitologic care poartă marca originalităţii. Substanţa operei sale rezidă în imaginaţie, funcţie care nu se manifestă însă impetuos, ci este modelată de o concepţie de miniaturist, care construieşte cu migală povestiri în imagini, legende pline de metafore. Picturile, realizate cu ştiinţa vechilor maeştri care împodobeau pereţii bisericilor şi paginile cărţilor sfinte, vorbesc pilduitor despre aspectele umane şi cosmice eterne ale spaţiului românesc. Opera lui Gavrilean îşi are originea în mitologiile locurilor natale, însăşi iscusinţa sa stând în descendenţa tradiţiei meşterilor iconari. În imaginile sale se poate urmări priceperea de a zugrăvi scene de dimensiuni mari, articulate din numeroase detalii miniaturale, în culori ce se armonizează prin acorduri subtile, amintind cromatica frescelor moldoveneşti. Totodată, surse ale artei sale se pot recunoaşte şi în picturile lui Bruegel şi Bosch reprezentând scene populare, precum şi în virtuozitatea acestora în caligrafierea exactă a fiecărui detaliu. Corneliu Baba, dascălul său de la Belle Arte din Bucureşti, a fost cel care l-a îndrumat către ilustrarea mitologiei străvechi româneşti, Gavrilean devenind interpretul în pictură al basmelor şi credinţelor populare. Opera sa dă formă plastică înţelepciunii poporului, înfăţişând o lume situată la întâlnirea dintre real şi miraculos, într-o viziune coloristică particulară. Compoziţiile sale narative ample cuprind momente ale vieţii satului, privit în aspectele sale statornice, îmbinate cu rezonanţe mitice. Preocupat de redarea unei imagini unitare a lumii, nu caută să ilustreze aspecte care să individualizeze viaţa arhaică în spaţiul românesc, ci dimpotrivă, exprimă imaginea mundană general europeană a unui timp circumscris. Poziţionarea în timp a picturilor este de asemenea relevantă, scenele fiind plasate într-un timp legendar, suprapus perioadei istorice a Evului Mediu. Sondarea acestui fond cultural comun are sens mai ales prin prisma persistenţei până astăzi, în memoria colectivă, a lumii ancestrale, reactualizate de relatările şi interpretările livreşti. Atmosfera de vrajă şi umor, creată de aglomerările de personaje, măşti de teatru folcloric, cântăreţi şi animale, face trimitere la orizonturile primitive de spiritualitate, peste care s-au adăugat elemente medievale. Experienţele umane din timpuri străvechi sunt ilustrate prin momentele lor metaforice, picturile lui Gavrilean desfăşurând adesea scene ale ceremoniei nunţii, ale vânătorii rituale, secerişului ori semănatului miraculos, ale Cântării Cântărilor. Întoarcerea către trecut a conştiinţei sale este expresia căutării certitudinilor, a ceea ce rămâne în urma trecerii veacurilor, recursul la fantastic reprezentând de asemenea un act de înscriere într-o îndelungată tradiţie europeană. Pictura „Germinaţie” ilustrează un moment cu semnificaţie simbolică în viaţa satului, adus la scară fabuloasă prin inversarea registrului terestru cu cel ceresc şi popularea celui din urmă cu o abundenţă de personaje. Văzduhul capătă consistenţă, devenind spaţiul unde oameni, animale şi fiinţe în diverse stadii de constituire participă la ritualul muncilor de primăvară, activitate crucială în ritmul anual al agriculturii, cu implicaţii simbolice ancestrale şi creştine totodată. Cerul se umple de forfota din jurul naşterii vieţii, în toate formele sale, suspendat deasupra câmpurilor şi satelor care se pierd către linia orizontului. Inspirată din miniaturile care decorau paginile manuscriselor medievale – mai precis din scenele dedicate muncilor caracteristice fiecărei luni a anului, aşa cum apăreau, de pildă, într-unul dintre cele mai splendide exemple de miniatură gotică, „Les très riches heures du Duc de Berry” – pictura lui Gavrilean povesteşte legenda renaşterii ciclice a pământului, în relaţie cu credinţele şi tradiţiile oamenilor. Punând în lumină o concepţie de factură postmodernă, artistul foloseşte nu numai sursele picturii flamande, ci şi pe cele ale frescelor medievale româneşti, filiaţie indicată de cromatica lucrărilor sale.

BARBOSA, Octavian, „Dicţionarul artiştilor români contemporani”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1976 CIUCĂ, Valentin, „Un secol de arte frumoase la Iaşi”, Ed. ART XXI, Iaşi, 2004 GAVRILEAN, Dimitrie, „Mituri ancestrale româneşti”, Ed. Artes, Iaşi, 2007 ILISEI, Grigore, „Întoarcerea acasă”, Evenimentul - regional al Moldovei, Iaşi, 17.10.2007 PARADAIS, Claudiu, „Pictori ieşeni”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1973 PETRESCU, Paul, „Arcade în timp”, Ed. Eminescu, 1983

custom: 70x56

6. Germinație

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!