Ioan Manu, marele vornic al Țării Românești, în costum oriental

ulei pe pânză

Iancu Manu (24 iunie 1803, Bucureşti- 29 nov.1874, Buc.), fiu al Marelui Vornic Mihail Manu (1762, Fanar-1838, Bucureşti ) şi al Smarandei născută Văcărescu, a făcut parte din înalta aristocraţie de provenienţă fanariotă, a Principatului Valahiei. Instruit, cunoscând limbi străine ca fiu de dragoman, urcând în rangurile boiereşti până la cel de Mare Vornic, a îndeplinit pe parcursul vieţii funcţii înalte în administraţia de stat, atât în vremea lui Pavel Kiseleff, cât şi ulterior, în anii 1850. În cariera sa a trecut prin statutul de agă (prefect de poliţie) la Galaţi, la Giurgiu, apoi la Bucureşti (1843-1848), prin cel de postelnic (ministru de externe) în vremea lui Barbu Ştirbey, ajungând membru al triadei Căimăcămiei ce a guvernat principatul Valahiei între 1857-1858. S-a căsătorit în 1827 cu Ana născută Ghica (1810-1872), având mai mulţi copii între care Elena (căsătorită Alexandru Florescu, apoi Constantin Cornescu) şi Gheorghe, militar, general în Războiul din 1877. Aceşti doi descendenţi au fost deţinătorii galeriei de portrete iniţiată de marele vornic Mihail Manu şi prezentă în casa familială situată - înainte de construirea Fundaţiei Carol - pe terenul dintre străzile Clemenţa (astăzi CA Rosetti) şi Vămei (astăzi Boteanu). Către 1860-1870 colonelul Gheorghe Manu, fiul lui Iancu s-a instalat cu soţia şi copiii în casa din Calea Victoriei unde a fost adusă şi bună parte din tablouri. Lucrarea de faţă a fost după toate probabilităţile realizată către 1830-1880, de Anton Chladek, pictorul de curte al familiei Manu, care a executat la 1858, la comanda lui Iancu, tabloul votiv al Manilor din biserica de conac a moşiei Budeşti. În acelaşi context Chladec a pictat şi cópii în ulei pe pânză după portrete mai vechi (v. Teodora Voinescu, "Anton Chladek şi începuturile picturii româneşti", Bucureşti, Monitorul Oficial şi Imprimeria Naţională, 1936, p. 29, p.32). Prezenta lucrare este o replică foarte apropiată a portretului păstrat la Muzeul Colecţiilor de Artă/MNAR (inv. 101320/2, colecţia dr.Mircea Petrescu), pictat de artistul sârb Pavlu Djurcoviciu (1772-1830), la 4 sept.1824, după cum indică însemnarea în chirilice de pe verso (tabloul a fost reprodus recent în catalogul Muzeului Colecţiilor, 2013, de Alexandru Măciucă; în catalogul expoziţiei "Oglinzile Orientului, 1850-1950", de Elena Olariu şi Mariana Vida, MNAR, mai-sept. 2016, cat. 2, p. 40). Comanda de replici-cópii ale portretelor de familie spre a putea fi lăsate moştenire nu doar primului născut, ci şi altora dintre copii, nu trebuie să surprindă, era aproape o cutumă în secolul al XIX - lea. Portretul nostru îl înfăţişează pe Iancu la vârsta de 21 de ani, purtând o vestimentaţie greco-otomană ornată cu podoabe. Este probabil ţinuta oficială de boier membru al poliţiei, căci la 1822 Iancu era, se pare, taxildar, slujbaş care strângea dări. Tabloul consemnează în mod evident vârsta majoratului şi practic, accesul la ascensiune în ierarhia funcţiilor în stat. Este reprezentat din faţă, bust, cu figura uşor orientată spre stânga sa, în mâna dreaptă ţinând un şirag de mătănii (simbol al apartenenţei la religia creştină) şi o floare de nu-mă-uita. Mijlocul îi este încins cu un sileaf din caşmir (brâu înalt) în care este înfipt un hanger încrustat pe mâner cu pietre preţioase. Însemn de înaltă poziţie socială, elegantul tarabolus din mătase ce-i înfăşoară capul, era la modă în Principatul Valahiei în deceniul 3. Din 1823, la porunca sultanului şi printr-un decret al domnitorului Grigore Ghica, portul tarabolusului a fost rezervat exclusiv marii boierimi. Întreaga ţinută vestimentară a lui Iancu Manu ilustrează parcă descrierea de îmbrăcăminte boierească, făcută de Ion Ghica în "Scrisori către Vasile Alecsandri" (“Din vremea lui Caragea”): “ În timpul lui Grigorie-vodă Ghica, pe la 1823-1824, cuconaşii nu lăsau să le scape nici un prilej de a se îmbrăca cu poturi, cu mintean şi cu cepchen; a se lega la cap cu tarabolus şi a-şi încărca sileahul de la brâu cu pistoale şi iatagan, precum şi a-şi atârna pala de gât.“ Prin elementele de vocabular plastic folosite de artist, lucrarea se înscrie viziunii academiste: regia de ecleraj aducând în faţă figura şi mâna dreaptă a personajului, punerea în contrast a fundalului întunecat cu zonele luminate, tratarea descriptivă a formei etc. În colecţia Manu s-au aflat şi alte portrete ale lui Iancu Manu, ceea ce pune în lumină condiţia sa de comanditar de artă, condiţie transmisă descendenţilor. Amintim pictura lui Ion Negulici, Portretul lui I. Manu în straie nemţeşti, 1838 (fost în colecţia MNAR, inv. 1539), acuarela de Niccolo Livaditti, "Anica şi Iancu Manu pe terasă" (Muzeul de Artă Bacău) sau portretele (în ulei) din ultima parte a vieţii, care îl reprezintă în calitate de personaj politic din perioada Secretariatului de Stat, apoi a Căimăcămiei. Succesiunea de portrete ale lui Iancu Manu (de la imaginea sa de tânăr boieraș şi până la cele din anii 70) simbolizează etapele istoriei Principatului Valahiei pe parcursul secolului al XIX- lea, de la fanarioţi şi ambianţa otomană, la occidentalizarea treptată culminând cu epoca lui Carol I. Lucrarea de faţă a figurat în expunerea permanentă a Galeriei Naţionale a MNAR peste o jumătate de secol. Împreună cu alte portrete din colecţia Constantin George Manu, tabloul era prezent sub titlul de "Portretul unui tânăr" în formula iniţială a expunerii Muzeului de Artă RPR, consemnată de primul catalog al Galeriei Naţionale [1955], fără a se specifica însă provenienţa lucrărilor. Ioana Beldiman

Anul 1848 în Principatele Române, acte şi documente, Bucureşti, Tip. Carol Göbl, 1910, tom VI, il. pl.1 CORNEA, Andrei, "<Primitivii> picturii româneşti moderne", Bucureşti, Ed.Meridiane, 1970, il.30 Paula Constantinescu, Ştefan Diţescu, Georgeta Peleanu coordonator, Catalogul Galeriei Naţionale. Pictura . Secolul XIX, I, Muzeul de Artă al RS România, Bucureşti, 1975, cat. 48 , p. XXIII-XXIV, il. 48 DRĂGUȚ, Vasile, FLOREA, Vasile, GRIGORESCU, Dan, MIHALACHE, Marin, "Pictura românească în imagini", Bucureşti, Ed. Meridiane, 1970, il. p. 107 MANO, Constantin George, "Documente din secolele al XVI-lea – XIX – lea privitoare la Familia Mano, culese, adnotate şi publicate de", Bucureşti, Tipografia Curţii Regale, Göbl Fiii, 1907, p. 468 (il. şi text) Muzeul de Artă al RPR, Galeria Naţională.Catalog, [Bucureşti], ESPLA, [1955], cat. 40, p. 16 STURDZA, Mihail-Dimitri, "Dictionnaire historique et généalogique des grandes familles de Grèce, d"Albanie et de Constantinople", Paris, Chez l"auteur, 1983, p. 451- il. şi text ; il. pe copertă Bibliografia personajului portretizat: LECCA, Octav-George, "Familiile boiereşti române, istorie şi genealogie (după izvoare autentice) cu adnotări, completări şi desene de Mateiu Caragiale".Ediţie de Alexandru Condeescu, Bucureşti, Libra Muzeul Literaturii române, 2000, p. 634 MANO, Constantin George, "Documente din secolele al XVI-lea – XIX – lea privitoare la familia Mano, culese, adnotate şi publicate de", Bucureşti, Tipografia Curţii Regale, F. Göbl Fii, 1907, p. 468, 480-584 PREDESCU, Lucian, "Enciclopedia României Cugetarea. Material românesc, oameni şi înfăptuiri, ediţie anastatică", Bucureşti, Ed. Saeculum I.O.- Ed.Vestala, 1999, p. 518 ROSETTI, Dim. R., "Dicţionarul contimporanilor (secolul al XIX a)", Bucureşti, Editura lito-tipografiei " Populară", 1897, p. 122-123 STURDZA, Mihail – Dimitri, "Dictionnaire historique et généalogique des grandes familles de Grèce, d"Albanie et de Constantinople", Paris, Chez l"auteur, 1983, p. 315, 451

width: 62 cm
height: 75 cm

Opera este reprodusă în catalogul "Documente din Secolele al XVI-lea - XIX-lea privitoare la familia Mano", Constantin George Manu, Tipografia Curții Regale, București, 1907, la pag. 468, cu descrierea: "Ioan Mano, Fiul Vornicului Mihail Mano și al Smarandei Văcărescu. (Caimacam al Țării Românești la 1858). Portret în uleiu din 1820, în casa Generalului George Mano". Opera este reprodusă în "Anul 1848 în Principatele Române", Ioan C. Brătianu, Inst. de Arte Grafice Carol Gobl, Tom VI, București, 1910, planșa 1. Opera este inventariată în catalogul "Galeria Națională", Muzeul de Artă al R.P.R., E.S.P.L.A., București la pag. 16, cat. 40. Opera este reprodusă în catalogul "Pictura românească în imagini", Vasile Drăguț, Vasile Florea, Dan Grigorescu, Marin Mihalache, Editura Meridiane, București, 1970, la pag. 107. Opera este inventariată în "Catalogul Galeriei Naționale. Pictura. vol I", Paula Constantinescu, Ștefan Dițescu, Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1975 la pag. XXIII, cat. 48. Opera este reprodusă în catalogul "Primitivii picturii românești moderne", Andrei Cornea, Editura Meridiane, București, 1980, la categoria 30. Opera este reprodusă în albumul "Arta românească modernă și contemporană", Vasile Drăguț, Ed. Meridiane, București, 1982 la pag. 40. O variantă a operei a participat la expoziția "Oglinzile Orientului. Pictură și grafică din colecțiile Muzeului Național de Artă al României: 1850-1950", Muzeul Național de Artă al României, București, Mai-Septembrie 2016 și este reprodusă în catalogul expoziției la pag. 40. Opera este clasată în categoria Fond a Patrimoniului Național Cultural Mobil, prin ordinul ministrului culturii nr. 2369 din 22.05.2014.

Pe verso, număr de inventar Muzeul Național de Artă al României, GG PN 1508.

1840-1860

colecția vornicului Ioan (Iancu) Manu (1803 - 1874); colecția gen. George Manu (1833 - 1911); colecția Constantin G. Manu (1871-1959); din 1948, colecția Muzeului Alexandru Saint-Georges; din 1949, colecția Muzeului de Artă al R.P.R., inv. 1508; din 2015, colecția urmașilor lui Constantin G.Manu.

363^F. Ioan Manu, marele vornic al Țării Românești, în costum oriental [1840-1860]

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!

363F. Ioan Manu, marele vornic al Țării Românești, în costum oriental [1840-1860]

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!

363^F. Ioan Manu, marele vornic al Țării Românești, în costum oriental [1840-1860]