Mihail Manu, Marele vornic al Țării Românești și Ecaterina, fiica sa

semnat lateral stânga, cu negru, "Peint par M. Töpler"; Notat pe verso, cu negru, "Mihai Mano și faca sa Ecaterina decedat la 1835"

ulei pe pânză

Mihail Manu se năștea în familia Marelui Postelnicului Iordache Manu și a Ruxandrei Sutzu pe 1 martie 1762, la Constantinopol. Cel mai probabil educația a primit-o în casa părintească, în capitala Imperiului Otoman, unde avea să locuiască până în 1779, când, la doar 17 ani, intra în serviciul lui Constantin Vodă Moruzi, domnitor al Moldovei. Avea să urce rapid în grad în dregătoriile din ambele țări românești, majoritatea acestor informații parvenindu-ne din "jurnalul" pe care Mihail l-a ținut pe tot parcursul vieții. A fost pe rând postelnic de gradul doi, ispravnic de Vlașca, Argeș, Teleorman și Mușcel, Săcuieni, Neamț și Iași, dregător peste marea clucerie în 1796 (ocazie cu care își lasă și barbă, semn de înalt boier), dregător al marii Postelnicii (1800) și Caimacam al Craiovei (1805). La momentul realizării tabloului de față, în cursul anului 1803, Mihail Manu se găsea la București, unde fusese pus în fruntea dregătoriei vorniciei Țării Românești (decembrie 1802), dregătorie pe care o va ține cu diverse întreruperi până spre 1820. Proaspăt domnitor era Constantin Vodă Ipsilanti, cel care avea mai târziu să îl pună Caimacam al Craiovei pe Mihail Manu. Ecaterina Manu se năștea în noiembrie 1800, la Iași, în perioada în care Mihail Manu se afla tot în slujba lui Constantin Vodă Ipsilanti când acesta era domn al Moldovei (1799-1801). În iulie 1814, Ecaterina Manu se căsătorea (la doar 14 ani) cu Iordache Văcărescu, cu care va avea trei copii. Către sfârșitul secolului al XIX-lea se observă în artele din spațiul românesc prefaceri ce aveau ulterior să fie recunoscute drept primii pași cu adevărat importanți în evoluția picturii către modernitate. Chiar dacă timizi, acești pași sunt punctați în special prin apariția și individualizarea breslei zugravilor de subțire (1787), așadar o încurajare a artistului autohton de a lucra în stil laic la comanda boierului sau a domnitorului. În același timp poate fi observată și o deschidere social-culturală către călător, către artistul străin. De altfel, chiar primul staroste al breslei zugravilor avea să fie italian - Giorgio Venier - cel care va deschide într-un fel sau altul drumul nu doar pentru artiști din Italia (vezi Schiavone sau Livaditti), dar și pentru pictori din spațiul central european. Însă, cu toate acestea, în preajma lui 1800 nu se regăseau foarte mulți artiști în spațiul românesc. De altfel singurul artist străin, din câte ne sunt cunoscute la ora actuală, era chiar Mihail Töpler - Venier era deja românizat, austriac de origine, care apare în spațiul sud-carpatic undeva pe la 1800. Activi în Țara Românească mai erau zugravii Venier, Grigore Popovici și Nicolae Polcovnicul. Câțiva ani mai târziu va începe să lucreze în București și Eustatie Altini, cu o activitate paralelă între Iași și București. Mihail Töpler ia cu asalt protipendada din ambele capitale românești, șirul lung de portrete pe care îl lasă în urmă fiind mai mult decât relevant. Probabil cea mai importantă comandă ce ne parvine din activitatea lui Töpler în spațiul românesc constă în portretele pandant realizare domnitorului Constantin Ipsilanti și a soției acestuia, Safta. Constantin Ipsilanti, domn în ambele Țări între 1799 și 1807, era totodată cumnat al personajului principal din tabloul de față, Safta Ipsilanti fiind sora Smarandei Manu. Această serie de portrete, alături de celelalte realizate familiei Manu și familiei Cantacuzino ne oferă valoarea picturii artistului originar în Boemia. Școlit în academia vieneză, Töpler dă dovadă de încredere și dibăcie în execuție, dovedindu-se în special atras de efectul decorativ, axat pe executarea migăloasă a veșmintelor și a bijuteriilor. Chiar dacă standardizată, realizarea chipurilor trădează mâna unui artist desăvârșit, cel puțin comparativ cu nivelul impus de zugravii contemporani lui. Revenind la modelele din tabloul de față, îi regăsim pe Mihail Manu, vornic al Țării Românești, la vârsta de 40 de ani, alături de fiica sa Ecaterina (Catinca) la vârsta de 3 ani. Relația strânsă dintre cei doi evocă iubirea părintească, Mihail ținând-o aproape, acoperindu-și fiica cu brațul stâng, în timp ce Ecaterina îl ține de barbă pe tatăl ei, jucându-se parcă. Töpler își surprinde personajele îmbrăcate în veșmintele tipice vremii. Boier important, cu dregătorii înalte în spate, Mihail Manu poartă pe cap un gugiuman din samur cu fundul roșu și hanger la brâu (ca mai toți boierii veliți, înalți dregători), contoș îmblănit și un anteriu roșu cusut cu fir de mătase încins cu un taclit înflorat. Manu alege să fie portretizat ținând în mâna stângă o carte, probabil semn al îndeletnicirii de administrator (fusese mai bine de 20 de ani ispravnic) dar și cea de vornic. În mod obișnuit pentru acele vremuri, în mâna dreaptă ține mătăniile, însemn al religiozității și al faptului că se află în rugă continuă către Dumnezeu, invocând ajutorul și protecția continuă. (I.P.)

CORNEA, Andrei, "<Primitivii> picturi românești moderne", Ed. Meridiane, București, 1980 DRĂGUȚ, Vasile, FLOREA, Vasile, GRIGORESCU, Dan, MIHALACHE, Marin, "Pictura românească în imagini", Ed. Meridiane, București, 1970 IFTIMI, Sorin, "Portretul Smarandei Manu de Mihail Topler, aflat la Muzeul de Artă Bacău" în "ACTA BACOVIENSIA", Magic Print, Onești, 2015 IORGA, Nicolae, "Istoria industriilor la români", București, 1927 MANU, Constantin, "Documente din Secolele al XVI-lea - XIX-lea privitoare la familia Mano", Constantin George Manu, Tipografia Curții Regale, București, 1907

width: 75 cm
height: 102.5 cm

Opera este reprodusă în catalogul "Documente din Secolele al XVI-lea - XIX-lea privitoare la familia Mano", Constantin George Manu, Tipografia Curții Regale, București, 1907, la pag. 522, cu descrierea: "Fiul Postelnicului Iordache Mano și al Ruxandrei Sutzu. Mare-Vornic și Caimacam al Țării Românești, cu fica sa Ecaterina, măritată la 1814 cu Iordache Văcărescu. (Portret în uleiu din 1803, în casa D-nei Elena Cornescu)." Opera este reprodusă în catalogul "Pictura românească în imagini", Vasile Drăguț, Vasile Florea, Dan Grigorescu, Marin Mihalache, Editura Meridiane, București, 1970, la pag. 111. Opera este menționată în "Mișcarea artistică oficială în România secolului al XIX-lea", Adrian-Silvan Ionescu, Noi Media Print, București, 2008 la pag. 24. Opera este clasată în categoria Tezaur a Patrimoniului Național Cultural Mobil, prin ordinul ministrului culturii nr. 2369 din 22.05.2014. Ofertată statului român în cadrul procedurii de exercitare a dreptului de preempțiune prin notificarea, conform adresei 2500/03.08.2016, aferent prezentei vânzări prin licitație.

Pe verso, număr de inventar Muzeul Național de Artă al României, GG PN 1543 și etichetă "1543, Marele vornic Mihail Manu cu copilul, M. Topler"

1803

colecția marelui vornic Mihail Manu (1762 - 1835); colecția vornicului Ioan (Iancu) Manu (1803 - 1874); colecția Elenei Cornescu (1832 - 1916), fiica lui Ioan Manu; colecția Constantin G. Manu (1871-1959); 1948, gestiunea Muzeului Alexandru Saint-Georges; din 1949, colecția Muzeului de Artă al R.P.R., inv. 1543; din 2015, colecția urmașilor lui Constantin G.Manu.

351^Т. Mihail Manu, Marele vornic al Țării Românești și Ecaterina, fiica sa [1803]

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!

351Т. Mihail Manu, Marele vornic al Țării Românești și Ecaterina, fiica sa [1803]

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!

351^Т. Mihail Manu, Marele vornic al Țării Românești și Ecaterina, fiica sa [1803]