Vorniceasa Anica Manu și Dimitrie, fiul ei

semnat și datat stânga jos, cu brun, "C. Rosenthal, 1848"

ulei pe pânză

Portretul de familie devenea în prima jumătate a secolului al XIX-lea o cerință din ce în ce mai prezentă în rândul comenzilor primite de pictorii timpului. Statutul familiilor nobiliare corelat cu modernizarea societății, educația și modul de relaționare între aceste personaje și societate și nu în ultimul rând receptarea creației artistice aveau să fie hotărâtoare în adoptarea unui stil portretistic racordat la actualitate. Opera de față ne introduce într-o mică componentă a acestui univers social de la jumătatea secolului al XIX-lea prin portretizarea Anicăi Manu și a mezinului familiei Manu. Anica Manu se năștea în 1810, la București, în familia Banului Alexandru Scarlat Ghika și a Ecaterinei Năsturel Herescu, sora ultimului Mare Ban al Craiovei. Născută din unirea a două familii importante a nobilimii românești, Anica va intra la 17 ani în familia Manu, căsătorindu-se cu Ioan (Iancu) Manu, fiul marelui vornic și caimacam al Țării Românești, Mihail Manu (1762-1835). Conform tradiției, Anica Ghica intra în alianța cu familia Manu cu o zestre și anume moșia de la Budești, pământuri ce se aflau în posesia familiei Herescu de peste patru secole. Apropierea și relația strânsă pe care o dezvoltau uneori artiștii cu clienții lor ni se relevă în opera de față, unde, Constantin Daniel Rosenthal răspunde cu plăcere comenzii de a o portretiza pe Anica Manu alături de fiul cel mic al familiei, Dimitrie. Anica Manu era la momentul 1848 (anul realizării tabloului) un personaj important în societățile culturale și artistice bucureștene. Încă din 1833, când soții Manu se stabileau în capitala Țării Românești, Ioan și Anica deveniseră amfitrioni a diverse mici societăți și grupări literare, politice și artistice. În saloanele din casa Manu (situată pe locul actualei clădiri a Fundației Universitare Carol I) Anica invita și găzduia doctori nou veniți, profesori, erudiți, pictori și muzicieni (vezi "Istoria Fondării orașului București", Dimitrie Papazoglu). Nu întâmplător aici aveau loc întâlnirile Societății Filarmonice, unde soții Manu alături de Ion Heliade Rădulescu, Ioan Câmpineanu, Ioan Eliad, Petrache Poenaru și mulți alții discutau și pregăteau crearea unui teatru național. Tot în aceste saloane Heliade Rădulescu a citit pentru prima oară "Sburătorul"(1844), care, publicat ulterior în "Curierul de ambe sexe" purta notația "La doamna AM". După moartea ei, Cezar Bolliac o omagia și îi conferea titulatura de "protectoare a poeziei române". Soții Manu au avut 5 copii: Elena (1832-1916), George (1833-1911), Alexandru (1835-1864), Constantin (1837-1907) și mezinul Dimitrie (1845-1909), cel care este portretizat aici la vârsta de 3 ani alături de mama sa. Constatin Daniel Rosenthal este unul dintre acele personaje ale istoriei și artei românești care în timp a câștigat o imagine eroică, o aură mitică chiar. Alăturat mișcării pașoptiste, adept al principiilor democratice care răscoleau Europa mijlocului de secol XIX, Rosenthal ajungea în Țara Românească în cursul anului 1842, la 22 de ani, probabil datorită lui Negulici, unul dintre cei mai buni amici ai lui și el, ca și Rosenthal, student atât la Viena cât și la Pesta. Membru al francmasoneriei (în 1844 este consemnat drept membru de onoare), Rosenthal se afiliază imediat la grupările politice din București, împrietenindu-se nu doar cu artiști ca Negulici și Iscovescu, cu Melinescu, Cretzeanu ci mai ales cu C.A.Rosetti. Mijlocul deceniului 5 îl va petrece în mare parte înafara spațiului românesc, la Paris și în Anglia (Londra și Liverpool). În 1847 se convertește la creștinism (era născut într-o familie de evrei) și își ia numele de Constantin. Anul 1848 îl găsește la București, iar activitatea sa în cadrul mișcării revoluționare este neîndoielnică, motivul acordării cetățeniei valahe, în august 1848, fiind tocmai implicarea în Revoluție (vezi Decretul 394 publicat în "Monitorul Oficial " din 9 august 1848) În ceea ce privește latura artistică, știm că Rosenthal era deja format ca pictor în 1842, cunoscându-se portrete realizate de el în primii doi ani petrecuți în Țara Românească ("Doamna Filipescu", fost la Muzeul Kalinderu, "Portret de bărbat", Muzeul de Artă Iași, inv. 1209). În 1844 Rosenthal călătorește pentru studii la Paris, tot aici găsindu-se și C.A.Rosetti. Este foarte probabil ca artistul să fi vizitat atelierul lui Michel Martin Drolling, pe care sigur îl cunoștea, conform unei scrisori adresată lui Rosetti în februarie 1847. Unul dintre cele mai importante momente ale carierei sale se consemna la începutul anului 1848, când era acceptat în cadrul Salonului Oficial francez cu opera "Portrait de M. Alfred Daniel B." Era pentru prima dată când un artist din spațiul românesc (avea să devină român câteva luni mai târziu) figura pe listele salonului parizian. În ceea ce privește relația lui Rosenthal cu familia Manu putem afirma cu certitudine că Ioan și Anica se regăseau în cercul restrâns al amicilor viitorilor revoluționari. Atât Negulici cât și Rosenthal vor picta membrii familiei (Ion Negulici îi realizează portretul lui Ioan Manu în 1838), Rosenthal chiar în două rânduri. Anterior tabloului de față, realizat cel mai probabil în primăvara anului 1848, pictorul mai lucrase cu 2 ani înainte o compoziție generoasă, în acuarelă, Anica Manu alături de cei trei băieți mari - George, Constantin și Alexandru. (I.P.)

FRUNZETTI, Ion, "Pictorul revoluționar C.D. Rosenthal", E.S.P.L.A., București<br />OPRESCU, George, "Pictura românească în secolul al XIX-lea", Fundația pentru Literatură și Artă "Regele Carol I", București, 1937<br />CONSTANTINESCU-IAȘI, P., "Trei pictori români în Revoluția de la 1848", Editura de Stat, București, 1948

width: 87.5 cm
height: 95 cm

Opera este reprodusă în catalogul "Documente din Secolele al XVI-lea - XIX-lea privitoare la familia Mano", Constantin George Manu, Tipografia Curții Regale, București, 1907, la pag. 656, planșa 46 cu descrierea: "Vorniceasa Anica Mano, născută Ghica. Cu fiul ei Dimitrie. (Portret în uleiu din 1847, în casa Generalului George Mano)". Opera este menționată în "Dezvoltarea picturii istorice românești în secolul al XIX-lea", Mircea Popescu în "Studii și cercetări de istoria artei", Ed. Academiei R.P.R., nr. 3-4, 1954 la pag. 121. Opera este inventariată în catalogul "Galeria Națională", Muzeul de Artă al R.P.R., E.S.P.L.A., București la pag. 20, cat. 93. Opera este menționată și reprodusă în "Scurtă istoriei a artelor plastice din R.P.R.", vol. II Editura Academiei R.P.R., 1958 la pag. 66. fig. 47. Opera este inventariată în "Catalogul Galeriei Naționale. Pictura. vol I", Paula Constantinescu, Ștefan Dițescu, Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1975 la cat. 139. Opera este reprodusă în catalogul "Pictorul revoluționar C.D.Rosenthal", E.S.P.L.A., București la pag. 30. Opera este reprodusă în catalogul "C.Rosenthal", Ion Frunzetti, București, 1955 la cat. 30. Opera este reprodusă în "Pictorii revoluționari de la 1848", Ștefan Dițescu, Muzeul de Artă al R.P.R., București, 1963. Opera este menționată și reprodusă în catalogul "Trei pictori de la 1848", Dan Grigorescu, București, 1967 la pag. 159, respectiv pag. 48. Opera este reprodusă în revista literară și artistică "Amfiteatru", vol 5, martie 1971. Opera este clasată în categoria Tezaur a Patrimoniului Național Cultural Mobil, prin ordinul ministrului culturii nr. 2369 din 22.05.2014. Ofertată statului român în cadrul procedurii de exercitare a dreptului de preempțiune prin notificarea, conform adresei 2500/03.08.2016, aferent prezentei vânzări prin licitație.

Pe verso, număr de inventar Muzeul Național de Artă al României, PN GG 1542.

1848

colecția vornicului Ioan (Iancu) Manu (1803 - 1874); colecția gen. George Manu (1833 - 1911); colecția Constantin G. Manu (1871-1959); 1948, gestiunea Muzeului Alexandru Saint-Georges; din 1949, colecția Muzeului de Artă al R.P.R., inv. 1542; din 2015, colecția urmașilor lui Constantin G.Manu.

349^Т. Vorniceasa Anica Manu și Dimitrie, fiul ei [1848]

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!

349Т. Vorniceasa Anica Manu și Dimitrie, fiul ei [1848]

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!

349^Т. Vorniceasa Anica Manu și Dimitrie, fiul ei [1848]