Interior din atelierul artistului

signature

semnat stânga jos, cu albastru închis, G. Petrașcu

medium

ulei pe pânză

description

Formarea artistică a lui Petraşcu precum şi debutul acestuia în peisajul artei româneşti, au loc într-un moment marcat de trecerea dintre secole, cele două etape ale vieţii pictorului român, coincidând cu perioada marilor schimbări în cultura românească. Pe fondul acestor evenimente, dominate de lupta dintre curentul naţional şi modernism, ideile artistice de început ale lui Petraşcu s-au conturat în deplină antiteză cu ideea neconcilierii dintre modern şi tradiţional, operele sale de debut confirmând acest lucru prin prezenţa în mod sintetic a antinomiei celor două termene. Realitatea conflictului celor două mişcări – tradiţional şi modern – nu sunt fără impact asupra artei lui Petraşcu. Chiar dacă nu-l regăsim în mijlocul acestor divergenţe – nu are fire combativă – Petraşcu este permanent la curent cu argumentele celor două tabere, simţind în acelaşi timp şi el o mare nevoie de schimbare, ca mai toţi artiştii şi scriitorii epocii respective. Începuturile artei sale pot fi puse pe seama influenţelor din partea unor pictori români sau străini, însă nu putem vorbi aici de o influenţă directă ori decisivă asupra operei petraşciene. Mai mult decât stilul profesat în atelierele maeştrilor avuţi pe parcursul studiilor în ţară şi străinătate, Gheorghe Petraşcu recunoştea că marea şcoală în lărgirea orizonturilor a constituit-o vizitarea muzeelor, cu al lor patrimoniu spiritual al umanităţii. Această atitudine activă, dar şi selectivă faţă de tezaurul artistic universal, face din Petraşcu un artist pentru care pictura predecesorilor săi a reprezentat cea mai fructuoasă lecţie, dar din care a fost dispus să înveţe doar ceea ce se potriveşte concepţiei şi temperamentului său. În acest sens, pictorul afirma: „Am văzut multe lucruri frumoase, dar totdeauna m-am ferit de influenţe.” (Ionel Jianu, „Noul academician Gh. Petraşcu, primul pictor membru al Academiei vorbeşte Rampei”, în „Rampa”, 1 iunie 1936, apud Vasile Florea, „Gheorghe Petraşcu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1989, p. 19 şi nota 81) În tematica lui Petraşcu regăsim scene de gen, peisaje de munte, urbane şi marine, întâlnim portrete şi autoportrete în ulei ori pastel, însă genurile în care îşi va manifesta în mod deplin forţa sa artistică sunt reprezentate de interioare, naturi moarte şi flori. Interioarele lui Petraşcu, din categoria naturilor statice cu care se stabilesc multe elemente în comun, se prezintă deseori în lipsa personajelor, însă efectul de vechi şi uzat al lucrurilor din aceste încăperi, sugerează totuşi prezenţa umană. Chiar şi atunci când în compoziţie apare fiinţa umană, aceasta nu schimbă mult ritmul, având mai degrabă menirea de a fi un alt element, la fel de imobil ca şi celelalte lucruri ce alcătuiesc cadrul. Criticii francezi Jacques Lassaigne şi Jean Alazard au asemuit interioarele lui Petraşcu cu „faimoasele interioare ale lui Vuillard, cu toate că nu este nicio înrudire între paletele acestor doi pictori” (Jacques Lassaigne, „Cronica artistică. G. Petraşcu – Lucian Grigorescu”, în „Revista fundaţiilor regale”, an VII, 1 aprilie 1940, pp 179-182, apud Vasile Florea, „Gheorghe Petraşcu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1989, p. 68 şi nota 327) În monografia dedicată lui Petraşcu, istoricul Vasile Florea spunea: „căutând un superlativ pentru a evalua şi defini cât mai exact înalta măiestrie cu care sunt pictate interioarele lui Petraşcu, l-am găsit într-o comparaţie: aceea cu Vermeer. Aceeaşi poezie gravă a cotidianului, aceeaşi voluptate în inventarierea obiectelor, aceeaşi tentaţie de a descifra misterele existenţei.” (Vasile Florea, „Gheorghe Petraşcu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1989, p. 68) „Interior din atelierul artistului” se încadrează în tematica interioarelor atât de iubite şi exersate de către Petraşcu, cu care se îngemănează prin ignorarea sursei de lumină, surprinderea atmosferei încăperii prin uşa întredeschisă ce lasă să se vadă un singur perete neîncăpător parcă pentru multitudinea de tablouri atîrnate şi în faţa căruia sunt aşezate un divan sau două fotolii de dimensiuni diferite. În tihna atmosferei tabloului, domneşte un aer sobru şi cu mult gust, transpus în culori de griuri reci cu cîteva accente slabe de roşu, ce fac din opera prezentă una dintre lucrările semnificative ale creaţiei lui Petraşcu. (M.N.)

bio

FLOREA, Vasile, „Gheorghe Petraşcu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1989 „Gh. Petraşcu”, Catalogul expoziţiei de pictură, Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1972

dimensions

weight: 0 g
custom: 46,5

INFORMAȚII SUPLIMENTARE

Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.

10. Interior din atelierul artistului

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!