După baie - Artmark România

semnat dreapta jos, cu negru, Luchian

pastel pe hârtie lipită pe carton

O tematică rarisimă în întreaga operă artistică a lui Luchian o constituie pictura de nuduri sau a evocării frumuseţii corpului femeiesc. Este binecunoscută, în mediul de specialitate, descendenţa artei lui Luchian din creaţia lui Nicolae Grigorescu şi rolul pe care l-a avut acesta din urmă în formarea tinerilor artişti ce i-au urmat. Continuator al înaintaşului său, de care îl legau anumite afinităţi – dragostea faţă de om şi natură, respectul pentru adevăr – Luchian, în lupta dintre vechi şi nou, ca un adevărat artist, va lupta pentru progres, aducând ceva nou faţă de arta lui Grigorescu, fără însă a se afirma în opoziţie cu acesta. Pornind de la arta lui Grigorescu, Luchian ajunge la alte realizări, ce-i vor rezerva un loc de merit alături de ceilalţi maeştri ai artei româneşti. Una dintre lecţiile de artă pe care Luchian şi le-a însuşit, într-un mod creator, de la Grigorescu a fost arta nudului. Pornind de la nudul predecesorului său, „Fără grijă” (databil în perioada 1888-1895, expus în expoziţia din 1895, unde probabil a fost văzut de Luchian), inspirat mai ales de poza pe care o asumă femeia dezgolită, Luchian a ştiut să creeze câteva opere originale, exprimându-şi propria viziune asupra expresivităţii corpului omenesc. Lăsând în urmă efectele coloristice prin care se puteau obţine moliciunea carnaţiei şi voluptatea forme- lor, Luchian merge mai departe, punând accentul pe desenul care îmbracă forma, folosind linii sinuoase, ample şi graţioase. Uneia dintre primele opere ale genului, „Nudul” din 1895, în care se observă încă reminiscenţele şcolii şi a artei de tip academic, Luchian contrapune, în perioada anilor 1906-1907, noi opere originale, dovedind o deosebită atracţie faţă de motiv. Reluând poza culcată a modelului lui Grigorescu, din opera „Fără grijă”, Luchian adoptă tehnica pastelului, conştient de posibilităţile unei libertăţi majore în desen, realizând opere interesante precum: „Femeie culcată” (cu care a participat la expoziţia personală din 1907), „Femeie ieşind din baie” (reprodus în Cioflec – v. Bibliografia -, cu care a participat la expoziţia personală din 1908- opera de față), „Nud” (1903-1914, M.N.A.R.) etc. Cu apartenența la această serie de pasteluri reprezentând nuduri,„După baie” – titulatura cu care apare în Expoziţia retrospectivă „Luchian”, din 1939 – se detaşează prin atitudinea inedită e femeii. Luchian reuşeşte să obţină chiar efecte de tip expresionist - o diafană luminozitate a culorilor, cu tonuri variate de brun-roşu şi verde ale fondului - însă fragilitatea și tenta romantică sunt traduse prin infiltraţii de roz pârguit, alături de ocru şi reflexe verzi ale unei carnaţii de o notă inefabilă. (M.N.) Opera a participat la Expoziţia Personală „Luchian”, organizată la Palatul Ateneului, în Rotonda Pinacotecii, în perioada 26 octombrie - 8 noiembrie 1908, sub titulatura „Femeie ieşind din baie” (v. COMARNESCU, Petru, “Luchian”, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1965, pp. 186-187), menţionată la una din categoriile 43-49, împreună cu suma vânzării, sub titulatura „Nuduri” (v. ENESCU, Theodor, “Ştefan Luchian: Pictură. Pastel. Acuarelă. Desen”, Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2007, pp. 342-343). Cel mai probabil, opera a fost achiziţionată atunci de către Alexandru Bogdan-Piteşti (1971-1922), poet, eseist, critic de artă și important colecționar de artă român, fondatorul, în 1896, al Salonului Independenților, după modelul francez al „Salonului Socetății Artiștilor Independenți ”, din Paris şi fondatorul, în 1898, a „Societăţii Ileana”. Întreg climatul artistic de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, nu poate fi analizat pe deplin, fără aportul lui Bogdan-Piteşti, cel ce şi-a dedicat o mare parte din viaţă artei, devenind unul dintre principalii promotori locali de artă modernă. Opera a făcut parte din colecţia marelui mecena, cel puţin până în anul 1924, când este menţionată de Virgil Cioflec, în cartea sa dedicată artistului Luchian, sub titulatura „Femeie ieşind din baie” şi datată 1907 (v. reproducerea şi catalogul lucrărilor, pe ani, în CIOFLEC, Virgil, „Luchian”, Ed. Cultura Naţională”, Bucureşti, 1924). Pe toată durata anului 1914, opera a fost reprodusă de trei ori în cotidianul „Seara”(v. „Seara”, an IV, nr. 1576, marţi 3 iunie 1914, p. 2; Idem, an IV, nr. 1606, miercuri 9 iulie 1914, p. 2; Idem, an IV, nr. 1643, vineri 15 august 1914, p. 2), condus de însuşi Bogdan-Piteşti în peri- oada 21 martie 1913 - 21 octombrie 1914. Din dorinţa de a-şi populariza colecţia, Alexandru Bogdan-Piteşti şi-a împrumutat operele celui mai îndrăgit pictor, Luchian – aşa cum aflăm de la Petre Oprea (v. OPREA, Petre, „Colecţionarul mecena, Alexandru Bogdan-Piteşti”, Ed. Maiko, Bucureşti, 1999) – atât publicaţiei „Seara” cât şi mai multor expoziţii colective. Din Petre Oprea (op. cit, p. 77) aflăm că ziarul „Seara” s-a bucurat de 23 de astfel de opere, publicate în paginile sale, în anul 1914. Cu ocazia Expoziţiei Retrospective „Luchian”, organizată la Bucureşti de Academia Română, în perioada 4 - 31 martie 1939, opera este menționată și reprodusă la cat. 123, sub titulatura “După baie” (v. “Luchian”, catalogul expoziţiei retrospective, Academia Română, 4-31 martie 1939, Bucureşti, p. 21). Din catalogul expoziţiei, aflăm că opera se afla în colecţia D-nei Alexandrina A. Florescu. Moartea repentină în anul 1922 a colecţionarului Al. Bogdan-Piteşti, a adus după sine „risipirea” – preluând termenul folosit de autorul Petre Oprea – colecţiei. Dintr-unul dintre articolele autorului în opera mai sus citată, aflăm informaţii interesante despre destinul operelor colecţionarului: donarea colecţiei statului, la scurt timp după moartea fiului, de către mama, Domnica Bogdan; întocmirea unui inventar în anul 1923 cu nu mai puţin de 998 de poziţii ale operelor conservate în locuinţa din Str. Ştirbei Vodă, nr. 36, Bucureşti, de către comisia formată din N. Ghika Budeşti, Al. Satmary, Şt. Şoimescu şi N.V. Cioca; vânzarea mai multor lucrări prin licitaţie organizată, atât în perioada anterioară morţii sale, cât şi după, exemple concludente fiind licitaţiile din 1919, 1924 etc. În anul 1947, opera este menţionată şi descrisă în JIANU, Ionel, “Luchian”, Ed. Căminul Artei, Bucureşti, la pagina 72, sub titulatura „După bae” şi făcând parte din colecţia Burileanu (Dimitrie Burileanu). În anul 1965, opera este menţionată în COMARNESCU, Petru, JIANU, Ionel, “Ştefan Luchian”, Ed. de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, în lista lucrărilor artistului realizate în anul 1907 şi în lista lucrărilor cu care artistul a participat la expoziţia sa personală din 1908 (v. pp. 186-187). În perioada decembrie 1968 – martie 1969, opera a participat la Expoziţia „Luchian Înnoitorul” (v. eticheta expoziţiei de pe verso-ul operei), ultima sa locaţie fiind o importantă colecţie privată din Germania. (M.N.)

CIOFLEC, Virgil, „Luchian”, Ed. Cultura Naţională”, Bucureşti, 1924 COMARNESCU, Petru, “Luchian”, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1965 DRĂGUŢ, Vasile, “Luchian”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968 ENESCU, Theodor, “Scrieri despre artă. Ştefan Luchian şi spiritul modern în pictura românească”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 2000 ENESCU, Theodor, “Ştefan Luchian: Pictură. Pastel. Acuarelă. Desen”, Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2007 JIANU, Ionel, “Luchian”, Ed. Căminul Artei, Bucureşti, 1947 LASSAIGNE, Jacques, “Ştefan Luchian”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1972 OPRESCU, George, “Maeştrii picturii româneşti în secolul XIX: (Grigorescu, Andreescu, Luchian)”, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, 1947

height: 57 cm
custom: 40,5

Proveniență: colecţia Alexandru Bogdan-Piteşti; colecția Alexandrina A. Florescu; colecția Dimitrie (Tilică) Burileanu, guvernator BNR (1927-1931, sub guvernul Goga); colecţie privată, Germania. Pe verso etichetă de participare în expoziţia “Luchian înnoitorul”, decembrie 1968 - martie 1969. Opera a participat la Expoziţia Personală Luchian, Palatul Ateneului, Rotonda Pinacotecii, 26 octombrie-8 noiembrie 1908. Opera a fost reprodusă de trei ori în cotidianul „Seara” (an IV, nr. 1576, marţi 3 iunie 1914, p. 2; an IV, nr. 1606, miercuri 9 iulie 1914, p. 2; an IV, nr. 1643, vineri 15 august 1914, p. 2). Opera este reprodusă în Virgil Cioflec, “Luchian”, Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1924, sub titulatura “Femeie ieşind din baie”. Opera a participat la Expoziția Retrospectivă Luchian, Academia Română, 4- 31 martie 1939, București și este menționată și reprodusă la cat. 123 sub titlul “După baie”. Opera este reprodusă în Petru Comarnescu, “Luchian”, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1965, ed. a II-a, revizuită şi adăugită.

1907

27. După baie [1907]

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!