Vânătorul de cerbi - Artmark România

signature

semnat stânga jos, cu brun, "CM"

medium

ulei pe pânză

description

Corneliu Michăilescu debutează în anul 1913 cu ocazia participării în cadrul expozițiilor anuale ale Societății de Belle-Arte de la Florența. Începându-și formarea în filozofie, se simte atras de artele frumoase, din toamna anului 1908 urmând cursurile Facultății de Belle-Arte din București. După absolvire (1912), interesat de arta renascentistă şi dorind să se perfecționeze în tehnica marilor maeștri, se mută la Florența. Nu după multă vreme intră în contact cu tânăra generație italiană, lucru ce îl determină să adopte un stil apropiat de neoclasic. Începerea primului război mondial îl forțează să se întoarcă în ţară, fiind mobilizat pe frontul transilvănean în septembrie 1916. Luat prizonier de către armata austriacă, este trimis în lagărul de la Tuchel (Prusia) până la sfârșitul războiului. După eliberare, Michăilescu este dornic să își reia activitatea artistică, în special relațiile cu tineri artiști italieni, întorcându-se astfel în Florența. Atmosfera artistică florentină este asemănătoare cu cea din marile centre artistice ale lumii, afluxul ideilor conturându-se în jurul cubismului și al expresionismului. Dezorientat în alegerea unei filiere artistice, Michăilescu se înscrie la cursurile de gravură și acvaforte ale profesorului Camillo Inocente de la Academia de Arte. Următorii ani de ședere la Florența sunt marcați de activitatea promotoare a acestuia, înființând „Gruppa degli independenti”, în cadrul căreia expune tablouri cu accente foviste, în care se resimt zvâcniri ale cubismului. În anul 1922 deschide prima expoziție personală în București, unde este remarcat și apreciat de criticii autohtoni. Totodată Salonul Oficial oferă ocazia tinerilor artiști avangardiști să se manifeste public. Expun printre alţii şi Francisc Șirato, Marcel Iancu, M. H. Maxy, Corneliu Michăilescu. Cu toții primesc recenzii favorabile, iar Michăilescu este premiat pentru tabloul „Păzitorii castelului”. Prima legătură cu avangarda românească o are în momentul revenirii în țară din 1916, când, oprindu-se în Zürich, îi cunoaște pe Tristan Tzara și Marcel Iancu. De-a lungul anilor, împreună cu alți tineri avangardiști, coagulează grupări precum „Contimporanul” sau „Grupul Plastic”. Amiciția dintre Corneliu Michăilescu, Marcel Iancu și M. H. Maxy se încheie în 1935 din cauza divergențelor de opinie, atât politică cât și estetică, ocazie cu care pictorul expune pentru ultima dată alături de celilalți doi. Depărtarea de grup nu este tocmai benefică pentru activitatea sa artistică, îndepărtându-se considerabil și de public. Perioada 1936 – 1943 marchează reprofilarea în segmentul literar, înregistrând doar câteva apariții în Saloanele Oficiale. Spre finalul vieții încearcă să se încadreze pe filonul artei realiste, dar fără succes notabil. Corneliu Michăilescu rămăne recunoscut pentru opera sa de influență cubistă și suprarealistă, fiind unul dintre puținii pictori avangadiști ce au abordat astfel de tehnic și tematici. Începuturile îi sunt marcate de influențele impresioniste, de-a lungul timpului observându-se perioade dedicate abstractizării sau suprarealismului. În privința celui din urmă a colaborat în 1933 cu doctorul Gheorghe Marinescu, care l-a ajutat să experimenteze pictura sub influența narcoticelor. Cât despre conceptul folosit de artist, putem vorbi de o alternanță între exprimarea plastică a temelor filosofice și tabloului-subiect. Maniera cubistă este personalizată prin adoptarea unei cromatici diferite de cea folosită de majoritatea adepților curentului. În opera lui Michăilescu regăsim culori vii și manipularea tonurilor în scopul redării unei atmosfere deseori statice. După cum putem observa în tabloul de față, pictorul nu abordează o deconstrucție totală a spațiului, ci doar o accentuare a organizării elementelor naturii. Tabloul „Vânătorul de cerbi” înfățișează o scenă cinegetică plasată într-un peisaj ale cărui elemente sunt organizate într-o manieră mozaicală, utilizând forme arhaice și tradiționale românești. Imaginea este înjumătățită, artistul folosind trunchiul unui copac pentru a delimita lumea cucerită de om de natură sălbatică. Pornind de la această delimitare putem observa liniile diferite pentru cele două sectoare. Partea dreaptă a imaginii reprezentând lumea cucerită de om este mult mai bine delimitată, contururile formelor geometrice fiind accentuate. În partea dreaptă, sus, trei „casete” duc cu gândul la carpetele țărănești, înfățișând un călăreț, un cerb și o pasăre, reprezentate într-o manieră stilizată. Delimitarea acestora se accentuează prin plasarea personajelor în tonuri diferite. Apartenența acestui registru în sfera umană este argumentată de apariția motivului cu ciucuri, plasat la picioarele vânătorului. Segmentarea lumii umane se opune naturii create într-o manieră mult mai cursivă. Pictorul nu a mai intervenit cu brutalitate, folosind tușe mult mai subțiri. Urmărind crestele ascuțite ale munților aflați în fundal, ochiul privitorului coboară treptat pe verdeața dealurilor, ca apoi să ajungă la scena principală.

dimensions

width: 100 cm
height: 91 cm

INFORMAȚII SUPLIMENTARE

Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.

46. Vânătorul de cerbi

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!