Vânzătoarea de portocale (Ţigănci în grădină)

semnat stânga jos,cu negru, C. Cuţescu Storck

ulei pe pânză

Pornind de la fondul imaginar cunoscut în epocă, putem accepta într-o oarecare măsură înrudirea picturii decorative a pictoriței noastre cu cea practicată de Paul Gauguin la sfârșitul secolului al XIX-lea, când acesta concepea întreaga temă influențată de nativii din insulele tahitiene. Problematica ridicată de tema dezvoltată de Cecilia Cuțescu Storck se învârte însă în jurul relației dintre compoziție și menirea ei vizuală, decorativismul devenind cauza principalelor schimbări survenite în bagajul pictural folosit de o artistă influențată de arta vest-europeană. Având ca sursă “jurnalul” publicat în 1944, “Fresca unei vieți”, putem înțelege gândurile ce au constituit momentele esențiale în conceperea și modelarea unei arte ce ni se relevă și astăzi mai mult decât originală. Căutătoare a “artei noi”, așa cum o descoperim încă de la primele participări expoziționale, în străinătate sau în țară, la Tinerimea Artistică, Cecilia Cuțescu a căutat constant să își orânduiască pictura pornind de la caracterul inovativ al uneltelor picturale. Linia, ductul și cursivitatea acesteia au fost elaborate în așa fel încât pictura să se înnoiască, având desigur un reper deja existent, arta autohtonă prin valențele ei îmbătrânite, “tradiționale”. Artista, căutătoare a spontanului și originalului, a reușit astfel să își epureze bagajul plastic de metehnele facilo-pitorești ce împânzeau arta românească post-grigoresciană a primelor decenii ale secolului trecut. Această fobie de convențional ce o caracteriza pe Cecilia Storck și-a găsit răspunsul prin descoperirea sursei imaginare propice. Țigăncile, întâlnite în atelierele pictorilor, vor reprezenta o adevărată revelație față de necesitățile căutate de artistă în conceperea unui stil propriu. Pornind de la pitorescul și frumusețea acestor modele, din 1909 pictorița va lucra asiduu, neștiind că lucra chiar la modelarea propriului stil pictural. Punctul de plecare a reprezentat totuși elementul esențial în acest discurs despre stil. Artista nu a luat modelul drept o sursă suficientă și nealterabilă a viitoarei opere de artă. Portretul sau nudul, două dintre cele mai facile genuri abordabile în cazul picturii după model, vor cădea pe locurile inferioare, locuri ce vor fi surmontate de compoziție, care la rândul ei a fost influențată de decorativitate. Viziunea și tehnica au fost astfel modificate pentru a putea răspunde necesităților legate de compunerea mult mai riguroasă atât a motivului, dar și a elementelor constitutive, în funcție și de cerințe obiective de simetrie, ritmicitate sau armonie compozițională. Având în vedere motivul ales, înfrumusețarea, una dintre cele mai evidente caracteristici ale decorativului, a fost atinsă mult mai lesne prin calitatea primară a corpului uman de a crea armonii în consonanță cu alte surse decorative externe. În același timp însă, decorativitatea căutată de Cecilia Cuțescu Storck s-a individualizat prin simplificare, trăsătură ce se regăsea tocmai în conceptul primordial de la care artista a pornit interogațiile estetice. Stilizarea a devenit astfel o unealtă des întâlnită, de care însă pictorița nu a abuzat, fiind conștientă și de necesitatea atingerii acelei facturi armonioase a compoziției, tratată și prin alternanța stilizării cu arabescul sau cu decorația de împodobire. Revenind la țigănci, putem admite faptul că acestea nu au reprezentat doar modelul, de vreme ce artista a conceput un întreg complex estetic ce integrează și se traduce în funcție de model. Esențială se dovedește a fi comuniunea dintre om și natură, pe care Cecilia Storck o traduce în compoziții de mari dimensiuni, compoziții ce îi puteau oferi spațiul necesar depășirii efectului pur decorativ. Chiar dacă natura e simplificată și redusă fie la contururi, fie la volumele esențiale, dar recognoscibile, atingerea efectului vizual era necesar în îmbinarea țigăncilor/femeilor, copiilor în corpolența pânzelor. Opera de față, intitulată poate prea expeditiv de artistă, “Țigănci în grădină”, ne oferă o imagine coerentă a două universuri atât de bine unite, cel uman și cel al naturii. Într-o aparentă procesiune a comuniunii umane, cele două personaje feminine, prezentate frontal, fățiș, ni se relevă într-o stare germinativă de puritate. Chiar dacă conceptual opera ne aduce aminte de “Maternitate”, prin relația dintre mamă și copil, pânza noastră, depășind efectul sentimental, impresionează prin fluiditatea și armonia liniilor ce caracterizează atât formele umane, cât și cele vegetale. Relația dintre om și natură nu este evidențiată doar prin plasarea celor două personaje într-un cadru evident, ci și prin ciclicitatea amintită de tânăra ce rupe o portocală din copac, completând astfel cursul natural al vieții. Opera impresionează, dincolo de vizualul impunător, și prin caracterul teluric ce se reverberează în paleta de culori, ce nu caută să se dezvolte pe un fond pitoresc. (I.P.)

CUȚESCU-STORCK, Cecilia, “Fresca unei vieți”, Ed. Bucovina, București, 1944 VRANCEA, Angela, “Cecilia Cuțescu-Storck”, E.S.P.L.A., București, 1957

width: 91 cm
height: 124 cm

Cecilia Cuțescu-Storck a fost premiată la cele mai importante evenimente expoziționale internaționale ale perioadei interbelice fiindu-i decernate Medalia de Aur și Marele Premiu la Expoziția Internațională de la Barcelona 1929, Ordinul Meritul Civil în grad de cavaler(1930) de către guvernul spaniol, insigna Legiunii de Onoare în grad de cavaler, în 1933, de către statul francez și Medalia de Aur la Expoziția Internațională de la Paris, 1937. În ceea ce privește activitatea internă, Cuțescu-Storck a primit în epocă două dintre cele mai însemnate comenzi de artă murală, fiind comanditată să decoreze Sala Tronului din Palatul Regal cu compoziția "Apologia artelor românești", dar și Aula Academiei de Studii Economice București, cu compoziția "Comerțul românesc". Subiectul operei de față este o continuare a ciclului din planșele 1(Țigănci în plin aer), planșa 10(Țigănci), planșa 11(Ritmul) și 12(Femeia în mijlocul naturii), planșe prezentate în monografia "Fresca unei vieți", Cecilia Cuțescu-Storck, Ed. Bucovina, 1944

1. Vânzătoarea de portocale (Ţigănci în grădină)

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!