Modele în atelier - Artmark România

semnat şi datat stânga jos, în monogramă, cu negru, "H.E., (19)09"

ulei pe pânză

Născut într-o familie săsească de o solidă condiție materială, Eder rămâne orfan de mamă chiar în anul în care se naște. Acest aspect biografic putem relaționa, la un anumit nivel, inflexiunile profund sentimentale de mai târziu ale acelui puternic expresionism cu care suntem atât de familiari. Mediul cultural în care s-a format în primii 20 de ani de viață s-a conturat exclusiv în jurul Brașovului, punctul terminus în micul univers artistic pe care îl cunoștea Eder până la plecarea în Germania. Întreaga perioadă de școlarizare coincide cu perioada brașoveană, până la 20 de ani, în 1903, Hans Eder formându-se sub spectrul centrului artistic local. Acest miez cultural se încropea în epocă în jurul figurii lui Ernst Kühlbrandt, profesor la Kronstädter Gimnasium, de altfel și primul profesor al lui Eder. Importanța acestui personaj în formarea artistică a tânărului pictor este cu atât mai însemnată cu cât aria de calificare a profesorului depășea cu mult pictura, fiind unul dintre ”stâlpii” societății brașovene, poet, istoric, om de cultură. Nucleul cultural brașovean se închega prin prezența lui Arthur Coulin în spațiul ardelenesc, iar activitatea directă în mediul artistic din Brașov se va concretiza prin crearea atelierului școală, alături de Friedrich Miess. Porțile acelui atelier au fost trecute și de Eder, avid după cunoștiințele a doi însemnați pictori contemporani lui. Un alt personaj interesant și important deopotrivă s-a conturat în persoana lui Adolf Meschendörfer, un distins intelectual care, în publicațiile vremii va aduce în prim plan pictura, prin ilustrații și articole elocvente, drept una dintre necesitățile societății ardelenești. Aceste activități se vor concentra în publicarea revistei “Die Karpathen”, una dintre puținele reviste de profil din perioada primei decade a secolului XX. Meschendörfer intuiește calitatea operelor unor pictori cunoscuți prin intermediul prieteniei cu Coulin și începe să alipească revistei ilustrații cu opere a reprezentanților acelei generații de pictori. Valoarea artei lui Eder este recunoscută, drept urmare operele sale încep să fie comentate și ilustrate în această sursă primară de informații ce o oferă publicația brașoveană. Tot în “Die Karpathen” putem viziona una dintre cele mai timpurii opere care au rămas posterității, un tablou de început, “Peisaj pe valea Inn-ului”, în care se observă tendințele picturale ale primilor ani de practică. Această imagine profund impresionistă ne oferă gradul de implicare pe care Eder îl simte în studierea tuturor stilurilor care îi pot oferi o sursă și o bază de expresivitate. Perioada amintită este depășită relativ ușor, însă urmările se vor resimți în paleta post impresionistă pe care și-o dezvoltă în perioada ce urmează. Chiar dacă opera menționată este legată de perioada muncheneză, fiind contemporană plecării la studii în 1903, Eder va renunța rapid la imagini pitorești pentru a se axa pe micro-univers oferit de urbanitate. La München frecventează pentru început “Schule für Graphische Künste” sub îndrumarea lui Moritz Heymann, apoi se îndreaptă spre “Kunstakademie”, la clasa profesorului Hugo von Habermann. Acest prim deceniu de studii, ce se confundă cu primul deceniu al secolului al XX-lea se încheie cu un periplu de un semestru la Paris, în atelierul-școală “La palette”, unde îl urmează pentru câteva luni pe Lucien Simon. Universul urban a reprezentat o temă unitară în concepția estetică pe care Eder o formulează în cei 50 de ani de activitate plastică. Aprofundarea lecțiilor muncheneze, alăturate perioadei petrecute la Bruges, în Belgia, alipite unei structuri culturale eminamente urbane vor reprezenta pilonii germinativi ai acelui univers intuit de Eder, ce devine unic în spațiul românesc. Expresionism de sinteză, aprofundat în special prin calitatea portretistică excepțională, stilul lui Hans Eder se alipește spiritului unei societăți avide după imagini profunde, ale omului în desfășuarea urbană. În abordarea unei teme clasice, ca cea a nudului, Eder se folosește de complexul pictural pe care îl avea l-a îndemână la acea dată. Pictarea efectivă începe să prezinte unele tendințe viitoare pe care le observăm și la opera de față. Pensulația oferită fundalului pare a fi o abordare personală a unui complex vizual post impresionist, sacadarea tușei pe suprafața pictată fiind totuși folosită nu pentru calitatea cromatică oferită de descompunere, ci mai ales pentru crearea unui cadru expresiv. Aceeași manieră de pictare apare și mai târziu, aprofundată, în conceperea unor ceruri ce amintesc de pictura lui Eduard Munch, așadar o împroprietărire totală a expresionismului european. O altă discuție ridicată de această operă este conturară în jurul motivului central, cele două nuduri fiind sursa unei simbolistici diverse. Pe filieră clasică, putem accepta ideea pictării alterității, a celuilalt, prin apariția personajului exotic. Această ipoteză pare să fie susținută și de prezentarea trupurilor, personajul creol apare într-o poziție relaxată, întinsă pe pat și cu un fin zâmbet pe chip. Personajul din partea dreaptă apare într-o postură ușor stânjenită, incomodă, iar chipul și frizura trădează un personaj stilat. Compoziția se coagulează coerent chiar dacă masele picturale sunt adânc individualizate și separate prin suprafețele mari pe care le ocupă.

NADIN, Mihai, “Hans Eder”, Ed. Meridiane, București, 1973 Catalog ”Expoziție retrospectivă Hans Eder. 125 de ani de la naștere”, Brașov, 2008

width: 124 cm
height: 149 cm

Opera este reprodusă în revista ”Die Karpathen” 1913, vol.9, pag. 5.

1909

87. Modele în atelier [1909]

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!