Scenă din Botoșani - Artmark România

semnat dreapta jos, cu roșu, "A. Segal"

ulei pe pânză

Arthur Segal se naște la 14 iulie 1875 la Iași, însă își va petrece prima parte a copilăriei la Botoșani. Cu rădăcini într-o familie înstărită din Botoșani (tatăl său, Itzhac Segal, era proprietar de bancă; iar bunicul avea legături cu mediul de afaceri din Berlin și Leipzig), Arthur Segal se va afla sub auspiciile unei viitoare cariere prolifice în domeniul bancar. Conflictul intergenerațional și neadaptarea la programul școlii de la Botoșani îl vor afla neînțeles și cufundat într-un profund sentiment de singurătate. Condiția materială favorabilă a familiei facilitează înscrierea lui Segal la Liceul Internat din Iași și totodată întâlnirea acestuia cu pictura lui Nicolae Grigorescu. La doar doisprezece ani este trimis așadar la o școală-internat din Iași, unde învață germană și economie. Tânărul cu rădăcini evreiești din Botoșani va ajunge să fie un admirator al operei maestrului de la Câmpina, operă pe care o întrezărește, adesea, în vitrinele librăriilor din Iași. Acesta va fi unul dintre momentele cheie ale devenirii sale artistice de mai târziu, dat fiind faptul că dezvoltă acum interesul pentru pictură și desen. Clipele întregi de zăbovire în fața operelor lui Grigorescu vor insufla în tânărul elev pasiunea pentru artă. Va prelua, inconștient, tematica practicată de maestrul său plăsmuit și va redea cu o veritabilă admirație scene campestre. Regăsim și la Segal străzi prăfuite, case de țară, oameni și bisericii ori chiar problematica luminii cuprinsă în nuanțe brune. Lucrări precum ”Bărăția din Câmpulung” ar fi putut sta la baza inspirației sale, cu cerurile senine și lumina dispusă atent, așa cum se desfășoară compoziția de față. Operă de foarte mari dimensiuni (măsoară aproape doi metri pe orizontală, și aproape un metru și jumătate pe verticală), o vedută impresionantă a Botoșaniului de sfârșit de secol XIX, lucrarea ne reliefează frenezia orașului, în care casele vechi sunt dispuse de o parte și de alta a drumului. Prim-planul e rezervat protagoniștilor, fie țărăncuțe care poartă după ele coșuri din nuiele, ori mame ce își țin copiii în brațe; regăsim de asemenea, în desfășurarea pe orizontală a subiectului, trăsura cu cal, țărani sau copii desculți. Aflat la Iași, așa cum aminteam, Arthur Segal va învăța germana în familia bunicilor și va lua contact cu ideile socio-politice enunțate în reviste precum ”Contemporanul”. Cu vădite înclinații către domeniul artistic, renunță la ideea (insuflată de familie) de a profesa în domeniul afacerilor, deși la întoarcerea sa la Botoșani lucrează pentru o perioadă în instituția bancară condusă de tatăl său (1889). Anunțul deciziei sale de a deveni pictor este primit cu scepticism de către familie, însă în urma unei demonstrații problematice organizate de Segal și prietenii săi de 1 Mai (demonstrație ce afectează imaginea familiei în Botoșani), tânărului îi este îngăduit să plece la Berlin pentru a-și urma vocația. Ajunge așadar la Berlin în luna august a anului 1892, eliberat de așteptările familiei și pregătit să își elibereze eul creator. La Berlin va fi elevul lui Eugen Bracht, de la care va primi încurajări constant. Va realiza acum un studiu intensiv al naturii, preluând și prelucrând imaginea acesteia în veritabile creații plastice, îndeosebi în ultimii ani ai secolului al XIX-lea și primii ani din secolul XX. Preocupat de ilustrarea luminii și a umbrei, va realiza o amplă serie de peisaje dedicate Botoșaniului ori familiei. La Berlin experimentează mult în genul portretului – diferite studii, autoportrete ori portrete ale părinților. Vacanțele de vară petrecute la Botoșani îi oferă contextul ideal pentru a crea sub auspiciul tematicii rurale. Picturile ”Dorfstrasse”(opera de față) și ”Zigeuner Hütte” sunt amintite în conjunctura participării la o expoziție în anul1895 (probabil ”Expoziția Oficială a Artiștilor în Viață”, de la Paris), manifestare în cadrul căreia Segal câștigă o medalie. Uneori lucrează pornind de la fotografii sau cărți poștale, păstrând astfel mai aproape amintirea spațiului natal. Atras inevitabil de impresionism, călătorește la Paris în 1895, unde se înscrie la Academia Julian. Studiază apoi la Münchern și va fi remarcat și apreciat de avangarda berlineză, atât pentru calitățile sale artistice, ci și ca om. Se spune că Segal era un interlocutor entuziast și o personalitate volubilă, carismatică. Adept al curentelor moderne, își va câștiga pe bună dreptate reputația internațională, astfel că se va întâmpla adesea ca imaginea sa să nu fie asociată, în memoria colectivă, cu spațiul nostru autohton. Printre reușitele sale se numără co fondarea grupării ”Neue Secession” la Berlin, unde va expune alături de Kandinsky, Marc, Macke). Va fi, de asemenea, unul dintre fondatorii grupării. Filonul sub auspiciul căruia își demonstrează talentul îl va găsi pe aceleași simeze cu Marc Chagall, Erlich, Kisling, Lipschitz sau Modigliani. Ca reprezentant al artei abstracte, va expune alături de artiști precum Braque, Kandinsky, Klee, Mondrian sau Picasso, la Mannheim. În România, numele său e legat de manifestări precum ”Expoziția Artiștilor în Viață” (1895, 1896, 1899), ”Tinerimea Artistică” (1910, 1911), Expoziția ”Contemporanul” din anul 1924 sau expoziția personală organizată la București în anul 1910, care a epatat și totodată contrariat opinia publică a momentului (prin expunerea unor lucrări de artă modernă din ”ultima fază a impresionismului”).

PAVEL, Amelia, ”Pictori evrei din România”, Editura Hasefer, București, 2003. Catalogul raisonné Arthur Segal 1875-1944, Pavel Liska și Wulf Herzogenrath, Argon Verlag, Berlin, 1987.

width: 196 cm
height: 144 cm

Opera a participat la ”Expoziția Artiștilor în Viață”, București, 1895, manifestație în cadrul căreia obține, de asemenea, o medalie. Opera este reprodusă și inventariată în catalogul raisonné ”Arthur Segal 1875-1944”, Pavel Liska și Wulf Herzogenrath, Argon Verlag, Berlin, 1987, la pag. 21 și cat. nr. 2, pag. 321, sub titlul "Dorfstrasse (Botosani)".

1893-1894

Colecție privată Vancouver. Colecție privată Buenos Aires.

90. Scenă din Botoșani [1893-1894]

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!