Maternitate - Artmark România

signature

semnat dreapta sus, prin zgrafiere, "N. Tonitza"

medium

ulei pe carton

description

Având drept premize sensibilul și meditația- valori ce îi predomină opera, maestrul Tonitza ne dezvăluie de-a lungul evoluției sale o pasiune cu adevărat nobilă prin alegerea temelor și a subiectelor sale. De la omul nevoiaș, la orbi, bătrâni sau alți înfrânți ai sorții, la saltimbanci sau paiațe, la copii și mame, opera sa va orbita în cea mai mare parte în jurul universului uman. Luând din această enumerare ultima categorie, copilul și mama vor alcătui o nouă tematică în opera artistului Tonitza, aceea a maternității, tematică pe care artistul o va trata începând cu anii 1918-1919, în această perioadă realizând primele opere de acest gen: „Femeie cu copilaș în pat”, „Mama și copilul”, „Maternitate”, „Soția artistului cu fetița Irina”, lucrate în tehnici de tuș, acuarelă sau ulei. Accentuată în preajma anilor 1926 și manifestată în apropierea familiei și a cunoscuților, tema maternității, alături de cea a copilăriei vor persista în creația sa, conducând în timp la ecloziunea talentului său artistic. Originară încă din Evul Mediu, continuată în Renaștere și mai târziu în Baroc, tema maternității era proiectată și codificată meticulos, plăsmuind la începuturile sale imaginea sacrului și a devotamentului. Mai târziu, coborând spre anii secolului al XIX-lea, în spațiul românesc, tema maternității începea să își găsească ecourile vizuale în presa de început a vremii, în cadrul revistei „Familia”, publicație editată începând cu anul 1865 la Pesta și mai târziu la Oradea și înființată de publicistul și scriitorul Iosif Vulcan, care aborda aproape cu regularitate subiecte privind condiția femeii- aceasta începând să capete o imagine emblematică, iconică. Femeia, în calitate de mamă, soție, fiică, soră de caritate sau martiră contura profilul feminității sfârșitului de secol XIX, careia i se adăuga drept principală trăsătură maternitatea. Aceasta devenea astfel muza ce avea să inspire stereotipul feminin, reflectat atât în publicistică, cât și în literatură și în artă, la nivel vizual, istoric și narativ, luând astfel, dimensiuni atemporale. În artă, printre numele reprezentative românești care au abordat această tema maternității se vor regăsi Ștefan Luchian, Ștefan Dimitrescu, Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Ipolit Strambu, Camil Ressu, alături de Tonitza- care va trata această temă deseori. Opere ca „Lăutul”, realizată în anul 1912, în care un mărunt fapt cotidian este înnobilat, ajunge simbol al dragostei față de om, contribuind totodată prin monumentalitate și prin decorativ compozițional la inaugurarea unei noi direcții în pictura românească, având să servească deceniile următoare drept exemplu. Admirator al lui Luchian, la rândul său, artistul Tonitza avea să fie mișcat de tot ceea ce însemna sentiment și lăuntric, pe care le observa cu precădere în preajma universului uman. În mijlocul acestuia, tema maternității își va găsi subiectele, pictorul având șansa de a crea chiar în mijlocul familiei sale. Creată în preajma apropiaților și nu numai, tema maternității va fi abordată cu un sentiment de tandrețe, izvorât și insuflat de ingenuitatea modelelor sale, considerate de artist adevărate vise ale vieții terestre. Toate aceste sentimente, alături de observarea propriilor copii și a soției vor contribui la ascensiunea personalității sale artistice, remarcând totodată o schimbare și la nivelul paletei sale cromatice, în cadrul căreia va abandona tonalitățile sumbre în favoarea celor deschise, adecvându-le gingășiei și purității modelelor sale, redate acum în culori fragede și luminoase. Tușele de asemeni devin de o rară suavitate, acoperind capete de prunci încinși în basmale albe, modelate de artist cu pensulări mătăsoase și în colorituri dominate de nuanțe trandafirii, la care adaugă cu discreție uneori accente pure de culoare. În fundal, de obicei colorat în nuanțe de gri, alteori de carmin, se dezvăluie adesea elemente decorative sub forma unor flori stilizate, frunze ori creste de cocoși- ce amintesc de un decorativism anterior, luchienesc. Pentru a-și pune în valoare subiectele, pictorul apelează la anumite amănunte de regie plastică, folosind elemente care ajută la stimularea cromatismului, precum ornamentarea costumelor modelelor sale, pe care le presăra cu buline colorate, reușind astfel să ajungă la acordurile și accentele plastice dorite. Un alt amănunt demn de remarcat este preferința artistului pentru planurile apropiate, precum este și cazul operei „Maternitate”, unde cele două personaje sunt puse în evidență prin trăsături subtil sugerate însă concludente, atenția căzând asupra chipurilor, cu precădere asupra chipului copilului, pe care pictorul Tonitza îl însuflețește cu ochi ageri, pământii și obraji rumeni, ocrotit de brațele mamei protectoare. Redată și anterior de către artist, în mijlocul propriei familii, tema maternității va ocupa loc de seamă în cadrul tematicilor sale, contribuind maiestuos la îmbogățirea universului tonitzian- care în preajma inocenței va deveni cald și luminos. (G.M.)

dimensions

width: 30 cm
height: 40 cm

INFORMAȚII SUPLIMENTARE

Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.

87. Maternitate

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!