Scenă japoneză - Artmark România

signature

semnat, localizat şi datat stânga jos, cu negru, S. MUTZNER, KYOTO, 1913

medium

tempera, acuarelă şi baiţ pe hârtie

description

“Samys Mutzner, un pictor român care a studiat în Franța și a trăit în Japonia, expune acum la Galeriile Ralston pânze cu scene și compoziții cu personaje din Japonia. Este o expoziție cu totul extraordinară: temple și case de ceai, grădini de cireși înfloriți, înălțimile de la Nagasaky, palatele de la Kioto. Un colorist de excelentă forță și cu o excepțională visiune asupra caracterului uman: figure de femei, copii, țărani.....”. Astfel începea o cronică dedicată expoziției Samuel Mutzner din 1916 de la New York. Articolul apărut în luna martie a acelui an, alături de multe alte intervenții jurnalistice la adresa pictorului român, vor răsuna și în presa autohtonă, în special în rândurile pe care Adevărul le dedica lui Mutzner. B. Brănișteanu, cronicar la ziarul amintit, enumera la un moment dat sumedenia de ziare newyorkeze care rezonau la însemnătatea expoziției “Le Japon”, astfel Mutzner era elogiat în “New York-Herald”, “Evening World”, “The Sun”, “American Art News” sau în “The Globe”. Importanța momentului era cimentată și de faptul că Mutzner a avut capacitatea financiară de a organiza aproape concomitent două expoziții, una în metropola americană, alta, la București. În plan artistic, importanța perioadei japoneze poate fi conștientizată și în contemporaneitate prin analizarea multiplelor perioade prin care Mutzner a trecut. După așa numita perioadă Giverny, unde, pentru doi ani, pictorul a luat lecții de la Claude Monet, Mutzner a simțit nevoia unui pas înainte, care s-a concretizat în următorii ani prin dese călătorii, ce pregăteau sejurul în extremul orient. Astfel, în 1912 pictorul ajungea în Japonia, care, pentru trei ani a reprezentat sursa inepuizabilă a unei arte noi. Olimp Grigore Ioan observa cu dexteritate faptul că artistul a reușit să aprofundeze tocmai caracterul locurilor și al oamenilor, calitate superioară a unui pictor ce nu s-a lăsat corupt de lucrul superficial. Acest fapt se traduce prin conștiinciozitatea cu care Mutzner a pătruns în Japonia ancestrală, alternând sejururile din orașele mari, Kyoto, Tokio sau Nagasaky cu trasee în inima țării. Acest lucru ne este relevat și de tematica variată pe care o putem afla din catalogul expoziției de la București din 1916. Marile temple și grădini japoneze se regăsesc în preajma tipologiilor umane, gheișe, pescari, mame cu copii, formulând un tablou mai mult decât coerent al vieții și obiceiului nipon. În plus, Mutzner a avut capacitatea de a elabora și compoziția în funcție de motivul abordat. Astfel, într-un fel ne apar peisajele sau grădinile cu cireși înfloriți, unde pictorul trădează expresia de colorist, și în alt fel ni se prezintă Mutzner atunci când pictează și desenează omul. Pictarea peisajelor ne poate ajuta să înțelegem maniera în care artistul a evoluat, schimbări resimțite atât în concepția de lucru, dar și în factură. Dispăreau rigorile neoimpresioniste preluate în etapa Giverny și erau înlocuite efectiv prin libertatea prin care tușa și armonia cromatică modelau operele. În cazul tipurilor umane, femeia a reprezentat punctul de focus pentru care Mutzner a acordat timpul cel mai extins. De la descrierea veșmântului și până la detalierea ocupațiilor caracteristice, femeia japoneză ni se relevă prin ochii scrutători ai unui adevărat sociolog. De altfel, aici intervin și alte principii plastice, iar detaliul se desprinde de caracterul decorativ pentru a emfaza însemnătatea scontată. Astfel Mutzner creează pe lângă uleiuri și multe opere în tehnici mixte, care nu pierd însă din materialitatea tipică uleiului datorită unei game de tonuri foarte bine valorificată. Tocmai aceste lucrări sunt apreciate de presa americană, preferând forța de expresie a acestor studii în detrimentul elaborării unui cadru prea decorativ. Cum e și cazul operei de față, suprafața de lucru este condensată în jurul unui motiv central, extras din mediul înconjurător tocmai pentru a accentua caracterul uman. Într-o scenă japoneză desprinsă din spațiu, chipurile și costumele, fără o putere descriptivă prea mare, coordonează o compoziție de sine stătătoare. Lipsa uleiului este estompată de o mânuire excelentă a temperei și acuarelei, care au la rândul lor putere cromatică, fapt evident pe kimonoul fetiței. Faptul că Mutzner pictează cu modelul în față este relevat de nivelul ridicat de detaliere a costumului, pictat de la kimonourile clasice pâna la acele tipice geta purtate atât de mamă cât și de fiică. Atmosfera orientală, atinsă lesne prin prezentarea pitorescului este relativizată și prin interesul acordat chipurilor, care aprofundează starea pe care Mutzner dorea să o atingă, acea Japonie rustică, familiară. (I.P.)

bio

Andreescu, Viorica, “Samuel Mutzner”, Ed. Meridiane, 1974

dimensions

height: 60 cm
custom: 43,5

research_info

Opera a participat la expoziția “Le Japon“, New York, Louis Ralston&Son - Art Galleries, martie 1916

INFORMAȚII SUPLIMENTARE

Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.

44. Scenă japoneză

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!