Întoarcerea de la bâlci - Artmark România

semnat şi datat stânga jos, cu brun, Grigorescu, 1875

ulei pe lemn

Tabloul este reprodus în monografia N.Grigorescu semnată de Lelia Rudaşcu, publicată în 1955 în colecţia Maeştrii artei romîneşti. Îmbinând mai multe genuri ale picturii - peisaj, scenă de gen rustică, pictură animalieră –Grigorescu se înscrie prin această lucrare într-o temă aparţinând realismului cu subiecte rurale, o artă practicată în şcolile de plein air existente în deceniile 7 şi 8: Barbizon ( Franţa), Tervueren (Belgia), Haga (Olanda), Resina (Italia). Realizată la intervalul de probabil un an după întoarcerea din călătoria în Italia, Grecia, Istanbul, pictura de faţă face parte dintr-un capitol iniţial dedicat de Grigorescu motivului întoarcerilor de la târg (implicit şi al “carelor cu boi”), reluat pe întreg parcursul vieţii. Aproape toate temele rurale ale picturii sale Grigorescu le identifică, după cum se ştie, în anii 1860 în cadrul Şcolii de la Barbizon, dezvoltându-le apoi în variantele lor româneşti, căci ele existau plenar în realitatea societăţii nostre, identitare prin autenticitatea lor. Este foarte probabil ca tema întoarcerilor de la târg dar şi mai larg , alte tematici ale vieţii ţărăneşti desfăşurate în peisajele aferente, să-i fi fost însă relevate lui Grigorescu cu precădere de pictura cu subiecte italiene ce străbate întreaga artă europeană a secolului al XIX-lea. In paralel, se poate presupune – credem că este o ipoteză foarte plauzibilă - faptul că Grigorescu a fost la curent cu viziunea Şcolii de la Resina, grupare de pictori lucrând “dal vero”(direct după realitate) în ambianţa mirificelor peisaje scăldate în lumina de sud, din zona Napoli-Portici-Ercolano. Artistul român va fi cunoscut îndeaproape (chiar dacă nu ne-a lăsat afirmaţii) opere ale acestei şcoli contemporane lui, cu ocazia cele două vizite făcute la Napoli în 1874, dar şi anterior, chiar la Barbizon şi la Marlotte, unde neîndoielnic a intrat în contact cu artiştii italieni activi acolo, cel puţin cu cei patru frati Palizzi, formaţi la Napoli, protagonişti ale tendinţelor libere şi înnoitoare ce se manifestau în genul peisajului. Pitorescul scenelor de sărbătoare preluate din realitatea lumii rurale a provinciei Campania a atras pe artiştii europeni pe tot parcusul secolului al XIX-lea. În scenele de procesiuni şi de întoarceri de la sărbători religioase ori de la târguri, personajele, ţăranii îmbrăcaţi în costume tradiţionale viu colorate, erau elemente active ale unor cuceritoare scenografii moştenind din recuzita de instrumente muzicale şi ornamente ale procesiunilor romane. Perpetuate din Antichitate, astfel de imagini îl fascinează în deceniul trei pe romanticul francez Leopold Robert care pictează “Întoarcerea de la Madonna del’Arco”, prototip pentru categoria tematică ce ne preocupă, îndepărtată însă ca limbaj de viziunea contemporană cu Impresionismul, a lui Nicolae Grigorescu. În pictura pe care o analizăm, se pot remarca importante diferenţieri stilistice în raport cu limbajul plastic ce va fi utilizat de Grigorescu în variaţiuni pe aceeaşi temă, reluate ulterior, repetitiv. Spre deosebire de opţiunea pentru tuşa dinamică şi esenţialmente sintetică a stilului matur, în lucrarea de faţă, artistul aflat în ajunul etapei centrale a creaţiei, urmăreşte o construcţie descriptivă a formei, mai aproape de mijloacele desenului (aşa cum apare la roţile căruţei sau în modelarea anatomiei animaliere). Se orientează spre o viziune panteistă de tip “ponderat” am spune, în care tuşa discretă ce defineşte pictural cer- aer atmosferic-lumină nu este încă formula identităţii stilistice de tip gestualist din final. Şi totuşi, soluţia inconfundabilă a acestui limbaj caracteristic, urma rapidă şi sintetică de pensulă, exprimând volum şi formă, este deja găsită în lucrarea noastră: micul grup de personaje din stânga este magistral sugerat prin întreşeserea aparent dezordonată a câtorva accente de alb şi roz. Tipul de exprimare “ponderat” al anilor 1870-1875 din tabloul nostru se regăseşte într-un concentrat grup de peisaje cu scene de gen, probabil primul capitol de capodopere ale temei, între care se distinge neîndoielnic “Întoarcerea de la bâlci” ( MNAR, inv.728; Remus Niculescu, 1957, cat.134), unde vastitatea de cer şi o umbrelă roşie trimit spre reperele Impresioniştilor. (I.B).

BELDIMAN, Ioana, COSMA, Gheorghe, “Nicolae Grigorescu, pictură-grafică”, Bucureşti, Muzeul de artă al R.S. România, 1984 BOURET, Jean, “Ecole de Barbizon et le paysage français au XIX e siècle”, Editions Ides et Calendes, Neuchâtel [f.a.] CIOFLEC, Virgil, “Grigorescu”, Cultura Naţională, Bucuresti, 1925 DRĂGĂNUȘ, Ovidia, “Nicolae Grigorescu în Galeria de artă a Muzeului regional Braşov”, Braşov, 1967 NICULESCU, Remus, “N.Grigorescu, Catalogul expoziţiei”, Bucureşti, Muzeul de artă RPR, 1957 OPRESCU, G. [-R.Niculescu], “N.Grigorescu”, vol 1, Ed.Meridiane, Bucuresti, 1961

height: 18 cm
custom: 36,5

Proveniență: până în 1994, colecţie privată Târgu-Mureş; după 1994, colecția Mihai Covaci, Baia Mare; colecţie privată Elveţia; colecţia G.D., New York. Opera este inventariată, catalogată și reprodusă în arhiva Remus Niculescu, monograful artistului timp de peste 50 de ani. Opera este reprodusă în monografia "Nicolae Grigorescu", Lelia Rudașcu, E.S.P.L.A., București, 1955 la cat. 36 sub titlul "Întoarcerea de la Bâlci".

12. Întoarcerea de la bâlci

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!