Ţărăncuţă cu fuior - Artmark România

semnat şi datat dreapta jos, cu roşu,Grigorescu, (18)95

ulei pe pânză

“Subiectele naţionale” l-au preocupat pe Nicolae Grigorescu încă din timpul studiilor la Paris (Dragoş şi zimbrul, Hora Unirii), acestea regăsindu-se în întreaga sa operă. Datată 1895, lucrarea de faţă este realizată în ajunul fazei finale a creaţiei grigoresciene. Încă de la primele reveniri în ţară ale artistului (1864 şi 1867), tematica inspirată din viaţa ţărănească, perfectată în perioada uceniciei sale la Barbizon, va fi completată, ca într-o balanţă cu două talere, de subiectele din lumea satului românesc pentru ca, în etapa ultimă, ele să acopere în exclusivitate preocupările pictorului. Caracterul inovativ al acestor lucrări grigoresciene rezidă în prelucrarea în notă intimistă, definitorie pentru artist, a scenelor de muncă pe care le descoperise, în tinereţe, în lumea rurală din jurul pădurii Fontainebleau, ca şi în opera realistă cu accente naturaliste a lui Jean-François Millet (1814 - 1875), conducătorul Şcolii de la Barbizon. Atelierul acestuia de pe Grande Rue fusese frecventat de Grigorescu cu aproximație în periada 1863-1869. La fileuse, chevrière auvergnate (Femeia care toarce, păzitoare de capre, din Auvergne; Musée d’Orsay, inv. RF 1880), pictată de Millet la 1868-1869, precum şi alte lucrări cu acelaşi subiect realizate de acesta au fost, probabil, pentru artistul român o revelaţie pentru viitorul său repertoriu de teme rurale. Indubitabil acest repertoriu va fi îmbogățit de Grigorescu şi cu alte viziuni ale temelor rurale, surprinse în expoziţiile și atelierele pariziene, fapt care ne face să îi asociem creația cu picturile lui Léon Lhermitte (1844-1925). Pentru opera grigoresciană elaborată în Franţa, imaginile de interior cu o prezenţă feminină (femeie cosând/torcând) sau cele cu un ţăran la vatră, exerciţii de contrast pictural între lumină şi umbră, se întâlnesc în perioadele de lucru din Bretania, cu precădere în jurul anului 1876. Capodoperele acestei teme identificate de artistul român în viaţa micilor burguri medievale bretone, în penumbra vechilor case din piatră, sunt, probabil, interioarele de la Vitré, dintre care cel puţin unul a făcut parte din expunerea permanentă a Galeriei Naţionale (MNAR, inv. 69635) vreme de câteva decenii. Căutate şi regăsite de pictor la noi, în universul satului colinar din Muntenia, scenele de gen cu ţărănci torcând sau cosând în interior, sunt, în ajunul anului 1895, teme recurente. Suntem mai expliciţi însă dacă definim această opţiune tematică extrasă de artist din realitatea ce-l înconjoară drept siglă tematică a operei, care se vrea creatoare de şcoală naţională, inclusiv prin subiecte. Grigorescu aprecia că această şcoală abia născută trebuia să se construiască într-un spirit care să-i exprime identitatea. Artistul îşi declară interesul pentru acest tip de subiecte chiar în testament, prevăzând, drept clauză a acordării unor burse pentru studiul picturii în străinătate (lasă în acest scop o sumă de 50.000 lei), alegerea unui subiect absolut românesc, luat din istoria noastră sau din viaţa de toate zilele - de preferinţă scene ţărăneşti (apud. G.Oprescu, Maturitatea, p. 15, nota 227). În creaţia grigoresciană, momentul 1895-1896 este o perioadă încă favorabilă din punctul de vedere al calității vizuale. Artistul execută o serie de lucrări remarcabile ce fructifică stilul matur, libertatea suverană a tuşei ce construieşte, sintetic, formă şi volum (Paysanne roumaine, 1896, Musée des Beaux-Arts Agen, inv. 304 BR., Franţa; Ţărancă citind, 1896, MNAR, inv. 3294; Cap de ţărancă, Muzeul de artă Ploieşti, inv. 585). În proporţiile zvelte şi graţioase ale corpului, în delicateţea “modelării” atente şi aproape descriptive a mâinilor şi a piciorului desculţ, Grigorescu îşi declară idealul formal inventat de el şi pus în circulaţie prin operă şi care, în anii ce vor urma, reapare deseori, inclusiv ca declaraţie ideologică, pe coperta revistei Semănătorul. Faţă de lucrarea lui Millet amintită mai sus, în care accentul este pus pe realismul gestului şi pe încordarea pozei personajului, supus efortului, imaginea de faţă nu este o scenă de muncă, ci una de repaus intimist, în care fuiorul este doar un atribut amintind acţiunea, iar mâinile libere, cu degete delicate şi subţiri, devin elementul definitoriu al frumuseţii tinerei ţărănci, o prezenţă fizică încă nedeformată de muncă şi de trecerea vremii. Redarea atentă şi aproape descriptivă a chipului (prin detalii expresive) şi a mâinilor este pusă de artist în contrast - aşa cum face în general în portrete - cu restul elementelor (vestimentaţia) din imagine, acestea fiind tratate doar sugestiv, în trăsături largi şi sintetice de penel. În lucrarea noastră, personajul aşezat în pagină aproape frontal, cu o uşoară răsucire din mijloc spre interiorul încăperii, este sursă de lumină centrând întreaga imagine, scăldată în rest de întuneric. Grigorescu aplică aici formula sa curentă în cazul portretelor de interior (sau al personajelor situate în interioare), detaşarea figurii luminate printr-o sursă de ecleraj, pe fundalul de brunuri închise, reminiscenţă academistă de atelier parizian ce nu va dispărea prin invazia de alburi şi griuri colorate din peisajele ultimei faze. Aşa se petrece în multe cazuri: Portretul doctorului Alexandru Marcovici, 1870, MNAR; Italiancă, 1874, MNAR; Ţărancă torcând, Muzeul Memorial “N.Grigorescu” din Câmpina; Cu acul, MA Braşov, inv. 11; Pe gânduri, MA Ploieşti, inv. 176; Femeie brodând, MNAR, inv. 82460 ş.a.). Magistralul desen în cărbune şi cretă albă, Ţărancă torcând (Biblioteca Academiei Române, Cabinetul de Stampe, inv. 3822), rămâne, credem, exerciţiul preparator emblematic pentru motivul pictural reluat adesea de artist, elaborat şi în lucrarea de faţă. (I.B.)

BOURET, Jean, “L’École de Barbizon et le paysage français au XIXe siècle”, Editions Ides et Calendes, 2000 Caille, Marie-Thérèse, Mateescu, Denia, Tănase, Stelian şi alţii, “Nicolae Grigorescu. De l’école de Barbizon à l’Impressionnisme”, Somogy éditions d’Art, Paris, 2006 DELAFOND, Marianne, NICULESCU, Remus, “A l’apogée de l’Impressionnisme. La collection Georges de Bellio”, La bibliothèque des arts, Lausanne-Paris, 2007 Fonteny, Monique Le Pelley, Weisberg, Gabriel P., “Léon Lhermitte (1844-1925)”, Altman Burke Fine Art&Galerie Michael, New York, 1989 HORGA, Ioan, “Şcoala de la Barbizon”, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1990 JIANU, Jonel, BENEŞ, V., “Mărturii despre Grigorescu, antologie critică”, Bucureşti, Ed.de Stat pentru literatură şi artă, 1957 MATEESCU, Denisa, TĂNASE, Stelian (et al.), “Nicolae Grigorescu. De l’école de Barbizon à l’Impressionnisme”, Somogy éditions d’Art, Paris, 2006 NICULESCU, Remus, “Expoziţia Nicolae Grigorescu”, catalog de, Muzeul de artă RPR, Bucureşti, 1957 OPRESCU, George, “N. Grigorescu”, vol. II, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1962 OPRESCU, George, “Nicolae Grigorescu. Maturitatea şi ultimii ani”, vol. II, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1970 VLAHUŢĂ, Alexandru, “Pictorul N.I.Grigorescu, vieaţa şi opera lui”, Bucureşti, Socec, 1910

width: 19 cm
custom: 33,5

1895

48. Ţărăncuţă cu fuior [1895]

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!