Sărutul - Artmark România

semnat lateral dreapta, "Rodin"; menționată turnătoria lateral stânga, la bază, ”F. BARBEDIENNE FONDEUR”; numerotat și notat în interior, ”T. 17”

bronz patinat

Cunoscut îndeosebi pentru figurile somptuoase cioplite cu precădere în marmură sau bronz, Auguste Rodin se remarcă drept unul dintre cei mai emblematici reprezentanți ai sculpturii universale. Profund influențat de tradiții și mituri, va realiza, cu iscusința unui autodidact, o artă fidelă naturii, mizând pe texturi aflate în strânsă concordanță cu realitatea. Parcursul său în lumea artei va fi unul destul de atipic și anevoios. Deși manifestă înclinații artistice încă de la o vârstă fragedă, admiterea în cadrul Școlii de Arte Frumoase din Franța îi va fi respinsă de nu mai puțin de trei ori. Va studia literatura și istoria și se va înscrie în ordinul monahal “Pères du Saint-Sacrement”, însă superiorul ordinului îl va încuraja să nu se abată de la cursul artei. În atelierul sculptorului Albert Carrier-Belleuse va lucra variate decorații murale și numeroase modele pentru vase și ornamente decorative. Definitorie pentru traseul său inițiatic va fi însă excursia întreprinsă în Italia în 1875. Acolo îi descoperă pe Michelangelo și Donatello, a căror operă îl va salva de sub canoanele academismului însușit în arta decorativă. La vârsta la care mulți artiști culegeau deja roadele muncii lor, Rodin abia începea să se afirme în lumea artei. Anul 1877 a coincis cu participarea sa la ”Salonul Artiștilor Francezi” cu o sculptură înfățișând o siluetă umană. Aceasta a stârnit reacții negative din partea criticilor și a altor artiști, care l-au acuzat că a lucrat cu un ”mulaj după natură”. Cu toate acestea, lucrarea va fi achiziționată de către statul francez pentru includerea ei în cadrul viitorului Muzeu de Arte Decorative. Același muzeu îi va cere sculptorului să creeze un monument din bronz sub forma unor porți. Entuziasmul creator îl va îndrepta pe Rodin către preluarea unor mituri și idei din ”Divina Comedie” a lui Dante Alighieri. Monumentul va sta la baza creării altor două lucrări: ”Sărutul” și ”Gânditorul”. Inițial, prima sculptură în mărime naturală înfățișând ”Sărutul” a fost gândită pentru a fi poziționată în dreptul ușii stângi a ”Porților Infernului”, iar ”Gânditorul”, reprezentând portretul lui Dante, trebuia să fie așezat în partea de sus a monumentului. Deși apare în memoria colectivă drept una dintre cele mai ilustre imagini ale iubirii din istoria artei, sculptura ”Sărutul” are o încărcătură profund tragică. Cuplul înfățișat de Rodin, reprezentându-i pe Francesa da Rimini și Paolo Malatesa, este inspirat din ”Infernul” lui Dante Alighieri. Surprinși în timpul primului lor sărut chiar de către soțul Francescăi, cei doi îndrăgostiți vor fi uciși și condamnați să își petreacă eternitatea în infern. Cântul al cincilea din ”Divina Comedie” menționează existența cuplului în cel de-al doilea cerc al Infernului, cunoscut mai cu seamă drept locul în care dăinuie etern umbrele plutitoare ale celor blestemați pentru un eros culpabil. Momentul de maximă intensitate al celor doi înamorați este declanșat de lecturarea istoriei romantice dintre Lancelot și Guinevere, detaliu pe care artistul a insistat să îl includă în opera sa, sculptând cartea cu pricina în mâna lui Paolo. Deși în volumul lui Dante Alighieri Paolo este cel care inițiază sărutul, la Rodin raportul de putere se schimbă. Francesa este cea înfățișată cu trupul ridicat către partener, invitându-l parcă să o cuprindă în brațele sale. Cartea sculptată în timp ce alunecă din mâna lui Paolo trădează surprinderea acestuia în fața gestului neașteptat al personajului feminin. Cartea este imortalizată în cădere, cu paginile încă larg deschise, presate însă de greutatea trupului Francescăi. Pasiunea și totodată reținerea tânărului sunt încastrate într-o atingere de o deosebită tandrețe, în care coapsa stângă a tinerei e abia descoperită de vârfurile degetelor partenerului său. Rodin capturează, ca într-un instant, momentul în care buzele cuplului se află pe punctul de a se întâlni. În realizarea sculpturii, Rodin s-a concentrat atât pe pofta carnală a trupurilor care se întrepătrund, cât și pe reprezentarea veridică a sărutului în sine. Modelat fluid și debordând de dorință, cuplul este fixat într-un spațiu atemporal, idilic, în care trupurile suple și elegante coexistă în antiteză cu piatra cizelată dur. Primind numeroase aprecieri de la critici, artistul va crea mai multe reproduceri, prima fiind realizată special pentru Expoziția Universală de la Paris din 1889. În data de 6 iulie a anului 1898, Auguste Rodin semnează un contract cu turnătoria Leblanc Barbedienne din Paris pentru editarea sculpturii ”Sărutul” sub forma a patru reducții. Opera de față face parte din cea de-a patra reducție, produsă de turnătorie între 1904-1908, fiind a 17-a din cele aproximativ 100 de reproduceri realizate la momentul respectiv. În 2018, una dintre cele mai importante case de licitații din Marea Britanie a reușit adjudecarea sculpturii cu nu mai puțin de 14 milioane de euro, crescând, astfel, valoarea tuturor celorlalte exemplare care există pe piață. Artistul a realizat, de asemenea, o serie de sculpturi ce descriu chipurile unor personalități însemnate. Întâlnirea cu Camille Claudel, sora poetului Paul Claudel, i-a deschis noi orizonturi sculpturale. Tânăra, care i-a fost parteneră de viață vreme de două decenii, i-a servit, de asemenea, și drept model. Dintre figurile importante pe care le-a sculptat Rodin, îi amintim pe Victor Hugo și pe Honoré de Balzac. La nivel mondial, există două muzee care sunt dedicate în totalitate creației artistului. În Franța, la Paris, există celebrul ”Musée Rodin”, care și-a deschis porțile pentru vizitatori în anul 1919, la doi ani distanță de la trecerea în neființă a artistului. Muzeul cuprinde hotelul care i-a servit drept atelier, împrejurările acestuia, dar și Villa des Brillants at Meudon, care i-a fost cămin în ultima parte a vieții. În Statele Unite ale Americii, în Philadelphia, ”Rodin Museum” a întâmpinat primii săi vizitatori în anul 1929, devenind, astfel, deținătorul celei mai mari colecții Rodin din lume, după muzeul din Paris. Asemenea altor lucrări care se bucură de aprecierile publicului larg în zone geografice dintre cele mai diverse, și reproducerile după sculptura ”Sărutul” care au fost turnate de-a lungul timpului sunt incluse spre vizionare în colecțiile unor importante muzee din întreaga lume. Dintre acestea, amintim Muzeul Rodin din Franța, Muzeul de Artă din Philadelphia, terasa Muzeului de l’Orangerie din Paris, Muzeul Soumaya din Mexico City, Ny Carlsberg Glyptotek din Danemarca, Galeria Națională de Artă din Washington, Muzeul de Artă din Carolina de Nord, Muzeul Tate Modern din Marea Britanie sau Muzeul Național de Artă din România. În România, Rodin a fost inclus în colecțiile unor personalități importante, printre care se numără regina Elisabeta, publicistul și omul politic Ioan Kalinderu și locotenent-colonelul Nicolae Ionescu.

BELDIMAN, Ioana, ”Sculpturi franceze. Un patrimoniu resuscitat”, Editura Simetria, 2005.

depth: 18 cm
width: 16.5 cm
height: 25 cm

Opera este însoțită de document eliberat de Comitetul Auguste Rodin, și urmează să fie inclusă în Catalogue Critique de l’oeuvre Sculpté d’Auguste Rodin referință 2021-6306B. O versiune a operei este reprodusă în ”Catalogue du Musée Rodin”, G. Grappe, Paris, 1927, pp. 91-92 (marmură). O versiune a operei este reprodusă în ”Rodin: sa vie, son œuvre, son héritage”, C. Goldscheider, Paris, 1962 (marmură). O versiune a operei este reprodusă în ”Rodin”, A. E. Elsen, New York, 1963, p. 62 (bronz). O versiune a operei este reprodusă în ”Rodin”, B. Champigneuille, Londra, 1967, pp. 157 & 282 (marmură). Opera este reprodusă în ”Auguste Rodin”, R. Descarnes și J. F. Chabrun, Lausanne, 1967, pp. 130, 132, 133 (marmură). O versiune a operei este reprodusă în ”Rodin”, R. Masson și V. Mattiussi, Paris, 2004, pp. 40, 42, 50 (marmură). O versiune a operei este reprodusă în ”The Bronzes of Rodin: Catalogue of Works in the Musée Rodin”, A. Le Normand-Romain, vol. I, Paris, 2007, no. 2393, pp. 159-163 (bronz). O versiune a operei este reprodusă în ”Rodin and the Art of Ancient Greece”, C. Farge, B. Garnier și I. Jenkins, The British Museum, Londra, 2018, no. 40, p. 104 (marmură). O versiune a operei este reprodusă în ”European Sculpture. Nineteenth Century”, National Gallery of Art, Washington, New York, pp. 327-329 (bronz).

1904-1908

colecția locotenent-colonel Nicolae Ionescu.

68^C. Sărutul [1904-1908]

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!

68C. Sărutul [1904-1908]

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!

68^C. Sărutul [1904-1908]