Dealul Alb - Artmark România

signature

semnat stânga jos, cu verde, L. Grigorescu

medium

ulei pe pânză

description

Opera lui Grigorescu porneşte de la criterii estetice încadrate coerent pe o construcţie de factură europeană. Opera de maturitate a pictorului se manifestă concomitent cu formularea definitivă a unui modernism clasic, iar afilierea lui Lucian Grigorescu la postimpresionismul universal nu rămâne decât o temă de aprofundat. În maniera marilor impresionişti de la sfârşitul secolului al XIX-lea, Grigorescu caută acel motor ce conferă stabilitate, ce devine muză a unui spirit întrebător. Acea muză se materializează în jurul pictorului, care regăseşte în locurile străbătute izvor continuu de inspiraţie şi motivaţie. La Balcic, în Argeş, pe străzile Bucureştiului sau în sudul Franţei la Cassis, Grigorescu nu refuză niciodată fluxul optic oferit de natura ce i se înfăţişează. Chiar dacă felul de a fi îl împiedică să îşi stabilească definitiv, într-un singur loc, atelierul, pictorul revine constant la malul Mării Negre, făcând o adevărată navetă între Cassis şi Balcic, cel puţin până la începerea celui de al Doilea Război Mondial. Revenirea la peisajul-muză, Balcicul, încărcat de valenţe unice în pitorescul relief românesc, îi oferă lui Grigorescu libertatea de exprimare în faţa motivului. Probabil această sursă infinită de lumină şi nuanţe pur dobrogene a fost cea care ne-a oferit acel Lucian Grigorescu pe care îl recunoaştem. Este cunoscut faptul ca pictorul începe să frecventeze malurile Balcicului din 1922, însoţindu-l pe maestrul şi bunul său prieten Steriadi, alături de care descoperă atmosfera zenitală a graniţei dintre stepa dobrogeană şi umiditatea marină. Plăcerea ieşitului la peisaj o descoperă pe deplin în drumeţiile din sudul Franţei, însă farmecul regăsit la Balcic nu era oferit doar de natură şi de privelişti. Oamenii locului au fost liantul ce a conturat atmosfera întâlnită aici. Dacă nu se plimba pe aleea împânzită de turci şi români deopotrivă, îşi petrecea după-amiezele la Cafeneaua lui Mamut sau se întreţinea cu Ismail, negustorul preferat al pictorilor “turişti”. Iar acea “Colonie de la Balcic” nu era o formulă fără fond, ci îngloba adevărate “şezători” unde pictori, scriitori sau actori se întâlneau şi enunţau diverse teme de discuţii. Alături de Steriadi, Tonitza, Dărăscu, Şirato sau Mutzner, Grigorescu contura grupul de artişti care a definitivat finalmente acel spirit al modernismului românesc. În faţa peisajului, Lucian Grigorescu reuşeşte să folosească informaţii minime ce îi parvin din scrutarea naturii, ajungând la o purificare a datelor vizuale. Transpunerea picturală a motivului scontat devine astfel eliberată de orice greutate plastică pe care ar putea să o aducă elementele constructive ale vederilor surprinse. Fiind la limita viziunii de suprafață, Grigorescu reuşeşte să coordoneze date ale concretului numai prin corespondenţe cromatice, din ce în ce mai subtile, care traduc în timp real o sinteză agilă a senzaţiilor analitice. În fapt, aceste impresii senzoriale ajung la rândul lor impresii vizuale, armoniile create fiind produsul unui sintetism cromatic accentuat. Concreteţea la care ajunge picturalitatea peisajelor sale porneşte şi se finalizează exclusiv prin culoare, iar fluxul tuşelor, alternanţa lor, nu înseamnă numai construcţie progresivă, ci şi descoperirea de sine. Calitatea artei lui Grigorescu nu se concretizează doar prin talentul de colorist, ci mai ales prin iscusinţa în găsirea colţului de peisaj demn de a fi pictat. Pe coastele Balcicului, pictorul îşi fixează şevaletul în locul propice unei perspective cumulative, fapt necesar în reprezentarea unor lucrări în care motivul nu este singular. Pictând Dealul Alb din Balcic, Grigorescu nu omite să menţioneze celelalte structuri purtătoare de încărcătură cromatică. Astfel porneşte un joc al punctelor de focalizare, care este arbitrat de culoare, dispusă în volume cromatice coerente, în corelaţie cu planurile vizuale. Tonurile neutre folosite de pictor, care rar pune pasta în consistenţa pură, au rostul de a surprinde atemporalitatea peisajului, ce se încarcă de însemnătate documentaristă, oferindu-ne indiferent de epocă, atmosfera unui Balcic nemuritor. Chiar dacă elementele arhitecturale se pot schimba în timp, monumentalitatea dealurilor dobrogene rămâne imprimată în conştiinţa vizualului zonal, Lucian Grigorescu devenind unul din povestașii picturali ai Balcicului.

bio

“Retrospectiva Lucian Grigorescu”, M.N.A.R, Muzeul Colecțiilor, București, 1994 CÂRNECI, Magda, “Lucian Grigorescu”, Ed. Meridiane, 1989, Bucureşti OPREA, Petre, “Lucian Grigorescu”, Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1967

dimensions

width: 46 cm
height: 38 cm

INFORMAȚII SUPLIMENTARE

Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.

22. Dealul Alb

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!