Pont-Neuf - Artmark România

semnat și datat dreapta jos, cu brun, Baba, (19)78

ulei pe pânză lipită pe carton

Al treilea copil al familiei Baba, Corneliu, se naşte la sfârşitul anului 1906, la Craiova, locul în care îşi va petrece copilăria şi adolescenţa. Până în 1921, moment în care Gheorghe Baba îşi va muta familia în oraşul natal, Caransebeş, Corneliu Baba va lua primele lecţii de pictură şi desen în atelierul tatălui. Astfel, copilăria tânărului Baba surprinde primele momente de acomodare cu alfabetul picturii, predat de asemenea şi ucenicilor tatălui său, un recunoscut pictor de biserici din Craiova în primele decade ale secolului al XX-lea. Biografia tatălui său ne poate indica drumul pe care Corneliu Baba îl va urma până la conturarea decisivă a unei conştiinţe artistice. Aceste elemente sunt relevante, dat fiind faptul că însuşi Baba recunoştea că până în anii ’30, moment în care îl întâlneşte pe Tonitza la Iaşi, rămâne influenţat de anii petrecuţi alături de tatăl său. Definirea unor principii legate de pictură, în construcţia şi însuşirea culorilor, se materializează astfel în perioada ieşeană, unde, Baba îşi întâlneşte adevăratul maestru. Baba declara “… întâlnirea mea cu pictorul Nicolae Tonitza a fost providenţială. A fost primul meu maestru în adevăratul înţeles al cuvântului, primul ale cărui păreri şi sfaturi au trezit adevăratele rezonanţe din mine...” . Urmând paşii lui Tonitza, ajunge mai întâi asistent, apoi profesor titular la Catedra de Pictură din Iaşi, pentru ca în 1946 să fie ales director al Pinacotecii ieşene. În toţi cei 15 ani petrecuţi la Iaşi, Baba îşi conturează calităţile ce se vor concretiza în firea unui personaj misterios, care va provoca mai târziu un întreg fenomen în jurul aurei şi lecţiilor sale, (“babismul”). Îşi însuşeşte acum calităţile estetice, etice şi filosofice ce îi vor caracteriza arta următorilor 50 de ani. Pictor de gândire realistă, conştient de propria-i valoare, însă departe de o exteriorizare vanitoasă, nu se desprinde niciodată de lumea omului. Portretist desăvârşit, creator al unor personaje emblematice în compoziţii tulburătoare, Baba se va arăta şi în faţa peisajului un bun psiholog. În aceste compoziţii din urmă, interogaţiile lui Baba resimt o mutaţie şi, profitând de maleabilitatea unui concept ca realismul, el îi oferă un caracter extins şi cuprinzător. Dincolo de simplul contact vizual al pictorului cu aspectele exterioare ale naturii şi de reprezentarea plastică ulterioară, Baba simte nevoia unor introspecţii în faţa motivului pictat. El visează, îşi imaginează, accesează cele mai profunde straturi ale unei intimităţi psihice, tocmai din nevoia de a personaliza universul plastic al unui pictor totuşi realist. Printre cele mai cunoscute peisaje, exceptând cele realizate în ţară, Veneţiile şi colţurile pariziene par a fi febleţea lui Baba. El alege mereu colţuri dificile, unde pitorescul are o importanţă cât mai mică, iar detaliile sunt oferite mai mult de pensula artistului. Alegerea unor vederi mai puţin revelatoare este provocată tocmai de bogăţia în motive a locului pictat. Desigur că înseşi imaginea unui canal veneţian sau a Senei prezintă din start un spectacol vizual, gata compus şi pictat. A feri imaginea de pericolul pitorescului nu se doreşte a fi o replică dată artei realiste a perioadei interbelice, unde găsim la un Pallady sau mai ales la un Petraşcu imagini elocvente - cu peisaje pariziene în cazul primului, sau celebrele vedute veneţiene ale celui din urmă. Aplecarea lui Baba spre o viziune intimistă este datorată acelei tente dramatice ce îi modelează întregul univers tematic. Dacă în cazul vederilor din Veneţia această calitate este mult mai evidentă în reproducerea plastică, în pictarea colţurilor pariziene, Baba traduce această aură psihologică prin fine interogaţii cromatice. În lucrarea de faţă, Baba ne expune, sustras din acel episod crepuscular al spaţiului european, un colţ al vestitului pod peste Sena, Pont Neuf. Chiar dacă imaginea reprodusă de Baba nu ne relevă podul în întregime, maniera iscusită prin care pictorul inspiră monumentalitate unui simplu picior de pod, oferă lucrării o materialitate recognoscibilă. Picturalitatea expresivă conturată de Baba are drept izvor alegerea momentului zilei, înserarea devenind sursă principală în fixarea unui reper temporal. Peisajul este pus în balanţa lumină-întuneric, element definitoriu al clarobscurului intuit de Baba. Alegând să pornească construcţia de la inflexiunile oferite de valenţe ale penumbrei, pictorul îşi însuşeşte acea “redescoperire” a negrului, readusă în prim-planul paletei coloriste de mişcarea impresionistă. În economia imaginii prezentate de maestru, negrul devine miezul ansamblului pictural, umbra şi penumbra podului devenind coloana vertebrală a compoziţiei. Negrul devine liant şi reuşeşte să coaguleze registrul cromatic, care oricum nu depăşeşte două sau trei tonuri pământii. Lumina devine astfel o existenţă amintită doar de un antagonism valoric cu întunericul, iar incertitudinea crepusculară a cerului nu face decât să întărească acestă disonanţă. Însă această gravitate oferită de efectul incipient al întunericului, al înserării, se dizolvă într-o atmosferă remarcabilă, conturată şi exprimată de corporalitatea volumelor. Paleta folosită nu se remarcă printr-o efervescenţă valorică, însă maniera de saturare a suprafeţei colorate încarcă volumul de substanţialitate. Baba foloseşte ocrul, în potenţări diferite, şi de la un cafeniu puternic, până la rozuri fine, deschise, peisajul nu resimte lipsa unor contraste mai puternice. În perspectivă focalizată, atmosfera se contractă, iar imaginea de ansamblu ne prezintă, prin vizorul intimist al pictorului, o lucrare consistentă, revelatoare a peisagistului Baba.

Fundaţia Culturală Română, Corneliu Baba, Bucureşti, 1997 Muzeul de Artă Timişoara, ”Palatul Baroc şi Colecţiile sale”, Samuel Tastet Editeur, Timişoara, 2006 Muzeul Naţional de Artă al României, ”Baba. Pictură-desen”, Bucureşti, 1997 MUSCALU ALBANI, Maria, ”Corneliu Baba”, Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2008

width: 41 cm
height: 33 cm

28. Pont-Neuf

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!