Portretul unui evreu galiţian

signature

semnat dreapta jos, cu roşu, Grigorescu

medium

ulei pe pânză

description

Nicolae Grigorescu, un portretist al naturii şi al omului Spaţiul de reflecţie al umanităţii româneşti a cunoscut creaţia de vârf a geniului artistic Nicolae Grigorescu, manifestat în surprinderea şi recrearea realităţii, trecută prin filtrul sensibilităţii sale, căpătând astfel valoarea unui simbol. Aspecte ale realităţii româneşti au fost pictate de Grigorescu pe parcursul celor aproape 60 de ani de activitate artistică, reuşind să exprime prin formă şi culoare, imaginea unei armonii autohtone, specific românească. Observarea generozităţii temelor abordate şi simţirea căldurii tandre a fiecărui tablou, ne duce cu gândul la o dorinţă clară, sinceră a artistului de aflare a căii celei mai directe către oameni şi sufletul lor. Cu rafinament şi înclinaţie către contemplarea vie a psihologiei portretului omului, Nicolae Grigorescu îl zugrăveşte pe acesta în momentele sale de comuniune cu natura, în lupta crâncena pentru independenţa naţională, care alături de peisajele de o extremă picturalitate şi autenticitate, constituie cea mai elocventă confirmare a valorii tradiţiilor româneşti, câştigându-şi un loc de seamă în pictura universală. Pe lângă natura intim aplecată spre cunoaşterea omului, o altă constantă a personalităţii artistului a fost preocuparea pentru călătorii. Dorinţa de reconstituire a universului uman şi natural, îl poartă pe Grigorescu pe drumuri din ţară şi străinătate, căutând frenetic „motivul”. Astfel, pictura lui Grigorescu ne împresoară cu locurile şi tipologiile umane – o stradă din Vitré, o poiană din Posada, un car cu boi, un ciobănaş cu turma la păscut, un portret de ţărancă din Muscel, un pifferaio pe colina Pincio, la Roma, un călăraş pe câmpul de luptă, un studiu aproape psihologic al unui evreu – dându-ne satisfacţia că am cunoscut o lume şi pe al său interpret. Călătoria prin opera lui Grigorescu este o călătorie sub lumina caldă a amiezii şi prin bogăţia sufletului omenesc. În periplul operei lui Grigorescu, un loc la fel de important ca şi peisajele sale, pentru care deseori a fost descoperit, îl ocupă portretistica dedicată evreilor cunoscuţi pe drumurile vieţii. Chipurile expresive ale evreilor inecaţi de praful străzii sau scufundaţi în murdărie, au reprezentat tot atâtea motive ce par a-l fi preocupat intens pe Grigorescu. Opere de o reală valoare artistică, chipurile acestora formează un portret de ansamblu ce reflectă sensibilitatea artistului pentru condiţia unui popor, pentru însuşirile morale şi fizice ale acestora. Pictorul este preocupat îndeosebi de redarea, printr-o subtilă analiză, a trăsăturilor psihologice, creând, cu un stil realist, atmosfera universului spiritual al celui portretizat. Interesante din punct de vedere pictural şi psihologic, realizate într-un clarobscur delicat, portretele evreilor ocupă un loc însemnat în opera lui Grigorescu, constituind unul dintre capitolele de prestigiu. Întoarcerea temporară în ţară, de la studii, în vara anului 1864, îi prilejuişte cunoaşterea Galiţiei, a cărei mărturie stau numeroasele studii de nemţi, soldaţi şi evrei. Trăsăturile etnice ale evreilor atât de tipice, cu a lor psihologie întipărită pe chip şi în atitudine, cu al lor costum specific, constituie pentru artist aspecte nu doar pitoreşti, dar şi potrivite pentru o analiză umană cât mai adâncă, asemenea lui Rembrandt, ale cărui opere le observase şi studiase cu mult interes, în timpul vizitelor la Muzeul Louvre, din Paris. Zece ani mai târziu (1874), comunitatea evreilor din Bacău îi oferă întoarcerea la studiul tipurilor caracteristice ale acestora, pe care le analizează în remarcabile portrete şi peisaje. Toate realizările din această perioadă sunt adevărate studii meticuloase, în care Grigorescu insistă pe detaliul formei. Realismul operelor se complace în reprezentarea unor ticuri şi gesturi definitorii ale personajelor. Aşa s-a născut „Evreul cu caftan”, „Târgul de la Bacău” şi alte studii de evrei din 1874, revenind pentru ultima oară asupra acestui subiect, în 1880, cănd va realiza una dintre operele cele mai reprezentative ale acestui gen, „Evreul cu gâsca”. Toţi aceşti ani de dese călătorii între România şi Franţa, sunt ani de importante reuşite pentru Grigorescu, de contact direct cu motivele ce se potrivesc personalităţii acestuia, iar pasiunea cu care a lucrat şi geniul artei sale, le-a transformat în excepţionale modele pentru umanitate. Fiecare dintre ele reprezintă fructul maturităţii sale artistice. Grigorescu este poate paradoxal, cel mai mare pictor naţional şi în acelaşi timp, cel mai mare pictor modern de chipuri evreieşti, reuşind cum nimeni altul, de la rabinii lui Rembrandt, să sugereze cu adevăr, forţă şi strălucire tipul ovreiului tradiţionalist. Opera „Evreu” se înscrie în tematica genului, dominând prin prezenţa bătrânului evreu, ale cărui gânduri şi înţelepciune se citesc în expresia chipului şi în priviri. Cu o tehnică de mare valoare, Grigorescu reuşeşte să redea caracterul personajului său, ale cărui pupile agere strălucesc în masa roşcată şi cărnoasă a chipului, atingând notele înalte ale unei interpretări de artă. Ritmul cromatic de o mare vivacitate, lumina din chip, sentimentele vii, vibrante ale evreului, sunt tot atâtea expresii ale măiestriei lui Grigorescu. Evreii lui Grigorescu în descrierea peniţei lui Alexandru Vlahuţă «De aici (Galiţia) sunt primele lui studii de evrei: telali, cârciumari, zarafi, belferi — fiecare, în mișcarea și cu expresia lui particulară înfățișându-ți portretul general al rasei, care te privește, din umbra vremilor biblice, prin ochii aceia întredeschiși, atenți, sclipitori, ochi ce nu dorm — îndărătul cărora simți sufletul îngrijat, încordat, al neamului îmbătrânit, pururea în luptă cu tinerețea celorlalte neamuri. Cu ce căutătură strabătătoare, profund serioasă, se uită ei la pictor! Dar și pictorul, cu ce intuiție și cu câtă putere de sinteză vede și recheamă toată străvechea seminție a lui Israel în privirea unui biet vânzător de mere murate de pe ulițele Lembergului! ... Ceea ce se va așeza însă fără nicio discuție alături de tot ce mâna omenească a creat mai viu și mai profund adevărat pe lume va fi “Ovreiul lui Grigorescu”. În toată istoria artei de a exprima vieața prin linii și prin colori nu cunosc un alt pictor care să fi văzut mai adânc, în figura unui evreu, caracterul tipic (...) și să-l fi înfățișat mai puternic “sub specie aeterni”. În străinătate, e cunoscut mai mult “Ovreiul cu gâsca”, expus pentru întâia oară în Salonul picturii franceze din primăvara anului 1880, și apoi în expoziția pe care a făcut-o Grigorescu mai târziu (1887) la Paris, în „Boulevard des Italiens”, și despre care presa de atunci vorbește ca de un adevărat eveniment în lumea artistică. (...) în mâna stângă ține o hârtie, cererea de împământenire, pe care se vede scris: “Domnule Președinte, Domnilor Deputați... cu dreapta strânge lacom o gâscă -ploconul “gheșeftului” — și nu știu ce expresie de rapacitate cu cele cinci degete rășchirat îngropate în puful alb și moale de pe pieptul gâștei, care suferă — te-aștepți parcă s-o vezi sărind deodată jos, scuturându-și aripele (...) Figura evreului e însuflețită de-o lumină dinlăuntru — lumina inspirației (...) E o pictură viguroasă, de o strașnică vervă — și fără îndoială că-și merită celebritatea de care se bucură. Dar cu cât e mai sintetic văzut, și în același timp mai adânc și mai nobil tratat, acel tip de evreu din Moldova care e la Pinacotecă — “Ovreiul cu caftan” — și mai ales celălalt evreu, din Pinacotecă, intitulat “Un habotnic din Galiția” care de mare nevoie, și numai biruit de pofta banului, trebuie să se fi înduplecat să pozeze pictorului!... Atâta ură stăpânită e în ochii aceia încruntați, cătând chiorâș la golul care-l fixează, și atâta grijă în toată figura aceea hotărâtă, concentrată, de o înfiorătoare seriozitate dramatică — ai zice o luptă crâncenă, interminabilă (...) adânc exprimată în misterioasa privire a unui portret. » (Alexandru Vlahuţă, „Pictorul Nicolae Grigorescu”, Ed. Tineretului, 1968, p. 37-42)

bio

“Exposition d’art roumaine ancien et moderne”, catalog cu studii de Henri Focillion, Gheorghe Balş, Ion Cantacuzino, Paris, mai 1925 “Grigorescu pictor al naturii “(1838-1907), texte Mariana Vida, coord. Rodica Matei, Muzeul Naţional de Artă al României, Bucureşti 25 octombrie – 30 martie 2008, 2007 “Nicolae Grigorescu (1838-1907) Itineraire d’un peintre roumaine – de l’ecole de Barbizon a l’impressionisme,” Agen, Musée des Beaux Arts, Somogy éditions d’art, Paris 2006 “Nicolae Grigorescu. Pictură şi grafică”, catalog de Ioana Beldiman şi Gheorghe Cosma, Muzeul Naţional de Artă al RSR, Bucureşti, 1984 NICULESCU, Remus, “Grigorescu între clasicism şi romantism”, Studii şi cercetări de istoria artei, nr 3-4, Bucureşti, 1956 OPRESCU, George, NICULESCU, Remus, “N. Grigorescu. Anii de ucenicie”, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1956 OPRESCU, George, “Grigorescu şi Franţa, studiu asupra formaţiei spirituale şi artistice a pictorului”, Bucureşti, 1946 REAU, Louis,” L’art roumain, Larousse”, Paris, 1946 ŞIRATO, Francisc, „Art Roumain Moderne: Grigoresco”, Collection Apollo dirigee par Al. Busuioceanu, Editions de la connaissance, Bruxelles VLAHUŢĂ, Alexandru,” Pictorul Nicolae Grigorescu”, Ed. Tineretului, 1968 VOINESCU, Teodora, “Epoca de formaţie a lui Nicolae Grigorescu”, Monitorul Oficial, Bucureşti, 1938 ZAMBACCIAN, K. H., “Pagini de artă”, Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1943

dimensions

width: 33 cm
height: 46 cm

41. Portretul unui evreu galiţian

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!