Nopțile satului - Artmark România

semnat lateral dreapta, cu negru, ”TUC”; semnat central jos, cu roșu, ”TUC”

ulei pe pânză

Creația lui Țuculescu este viguroasă și semnificativă tocmai pentru că este mereu susținută de forța tradițiilor și de neobișnuite frământări spirituale. Se inspiră de la Petrașcu, Andreescu sau Luchian, dar se oprește și asupra lui Van Gogh sau a lui Gauguin. Pasionat de marile valori românești, de creația tradițională, Țuculescu rămâne unic în istoria artei datorită limbajului plastic pe care îl folosește mai ales în peisajul picturii românești. Pe parcursul anilor de studiu a călătorit în afara ţării, în Turcia, Grecia sau Egipt, călătorii în care a făcut studii după peisajul acelor zone. Peisajele vor fi unul dintre motivele sale preferate. De la peisajele din Grecia sau Mangalia, până la vederile din Balcic, Țuculescu va surprinde de fiecare dată prin puterea sa de creație și prin calitatea nuanțelor alese.În ceea ce privesc peisajele, pe care le va aborda începând cu anii 1940, Țuculescu începe să se îndrepte către realizări abstracte și să pună accent din ce în ce mai mult pe teme si elemente de folclor în cadrul acestora. Va începe să realizeze peisaje bucureștene sau din zona Mangaliei, lucrări ce au ca punct de pornire realitatea, iar mai apoi se va îndrepta către abstractizare. Paleta sa coloristică va cunoaște transformări semnificative, universul rămânând în mare parte realist, dar scenele vor căpăta noi forme de expresie. Tonurile puternice, grave, intense și sobre vor surprinde natura în toată diversitatea sa, utilizând o multitudine de nuanțe și pete de culoare. Peisajele naturale, cu câmpuri verzi, vegetație multicoloră sau arbori ce cresc la întâmplare înfățișează o fauna sălbatică și diversă care este prezentă de cele mai multe ori la acesta. Astfel, datorită contrastului și coloritului vegetației, peisajele realizate vor căpăta pe de o parte, un aspect real, iar pe de altă parte un aer misterios, aproape magic. Spațiul imaginilor devine din ce în ce mai bogat în simboluri și semnificații, în sensul tradițiilor și superstițiilor folclorice, iar artistul își exprimă prin ele propriile temeri, îndoieli sau speranțe. Fiind vorba de viziuni arhaice, ne putem referi la un spațiu magic, cu forțe binefăcătoare și altele răufăcătoare, cu locuri prielnice și altele neprielnice, căci spațiul magic, ca și cel sacru, nu este continuu logic și natural. Alte elemente simbolice prezente în cadrul compozițiilor sale sunt și stâlpii morții, cum îi numește acesta, și care în lucrările sale au rol totemic, simbolic, amintind de strămoșii de pe meleagurile patriei, sugerând nu numai ideea morții și continuitatea vieții, căpătând un sens temporal reversibil, asemănător cu troițele, unde câteva exemple în acest sens sunt: ”Marină cu fluturi”, ”Peisaj la Mangalia, ”Peisaj de la Mangalia cu arborele durerii”, ”Coloane”, ”Pană de păun” sau ”Totem solar”. Coloritul și formele arborilor florilor, vegetației în general se îndreaptă tocmai spre această sălbăticie, spre ceea ce nu era cultivat sau îngrijit încă de către mâna omului. Predomină coloritul și formele austere, uscate și a scaieților florilor de câmp, unde exemple în acest sens sunt: ”Constanța”, ”Mangalia” sau ”Vama Veche”. Astfel, din ce în ce mai mult, în mijlocul unui peisaj din natură sau al unor așezări omenești, negrul va începe să predomine și să contureze peisajele de câmp, nuanță pe care Țuculescu o asimilează din cadrul lucrărilor lui Petrașcu. În ceea ce privește lucrarea de față, se încadrează anilor de după 1950, mai preciz 1957, când acesta începe să realizeze astfel de compoziții, centrul de interes este redat de un peisaj de câmp, unde un echilibru evident se va remarca și în cazul alcătuirii formelor și cromaticii, fundamentate pe care Țuculescu le îmbină armonios pentru a creea raporturi și nuanțe compoziționale deosebite lucrării sale. Centrul de interes se concentrează pe surprinderea unui peisaj de câmp, scenă a artei populare ce substituie o bună parte din formele peisajului natural, astfel încât realitatea se exprimă prin elementul folcloric. Reprezentarea câmpului poate avea ușor aspectul unui covor oltenesc, fragmentat la nivel formal și cromatic și decorat cu elemente florale și vegetale, într-o formă stilizată. Compoziția este împărțită în două registre. Registrul superior sugerează cerul și este tratat în nuanțe de roșu, portocaliu, galben, dar nu de nori ci alcătuit din flori de diferite forme și nuanțe. Registrul inferior, sugerează câmpul cu flori, unde predomină nuanțe de verde, roșu și portocaliu. Suprafața compozițională este de asemenea, împărțită și ea în două registre orizontale, ce sunt delimitate prin motivul liniei frânte ce se observă dintr-un capăt în altul al compoziției, ce este totodată evidențiată de nuanțe de alb. Totodată, în dreapta compoziției, realizat tot în alb, se poate observa și un stâlp al morții, un totem specific compozițiilor lui Țuculescu, sub forma mai multor ochi simetrici ce este prezent și în cadrul acestei compoziții. Cromatica este diversă, în nuanțe de verde și portocaliu, cu accente de galben, negru și alb, unde câteva exemple în acest sens sunt: „Peisaj animat”, ”Apus de soare” sau ”Câmp cu rapiță” unde în cadrul acestora se poate observa cum Țuculescu a reușit să folosească o cromatică diversă, deschisă și naturală, cum culorile se contopesc unele cu altele, verdele proaspăt se amestecă cu portocaliul și galbenul florilor de câmp cât și cu negrul din fundal care toate creează efecte și nuanțe deosebite în cadrul acestor compoziții.

COMARNESCU Petru ”Ion Țuculescu”, Editura Meridiane, București, 1967.

width: 47.5 cm
height: 56 cm

1957

94. Nopțile satului [1957]

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!