84. Nud în interior japonez [anii '20]

  • Nicolae Tonitza
    lot.estimate: 50.000,00 EUR
    lot.estimate: 50.000,00 EUR - 80.000,00 EUR
    lot.sold_post: 50.000,00 EUR
signature
semnat stânga jos, cu brun, "Tonitza"
medium
ulei pe carton
description
Nicolae Tonitza, prezență remarcabilă în istoria artei românești, își dezvoltă un un repertoriu stilistic original și limbaj vizual inconfundabil. Opera sa oglindește tranziția postimpresionismului către tendințele moderniste specifice vremurilor. Pictorul Tonitza își reprezintă subiectele într-o manieră schematică, simplificată, eliminând detaliile inutile, lăsând loc expresivității și trăirilor interioare. Asemenea lui Pierre Laprade, preferă o abordare sintetică, apelând concomitent și la o tratare decorativă, uneori chiar plată a compozițiilor sale. Se cunoaște interesul special pe care îl acorda pictorul pentru tema nudului. Acesta considera că nicăieri competențele nu sunt ”mai intens puse la încercare ca în studiul nudului”. Nenumăratele studii realizate la Iași sau Munchen după modele antice i-au format tânărului Tonitza o bază solidă în înțelegerea anatomiei artistice. Acesta urmărea totuși mai mult. Voia să depășească ”etapa parazitară a academismului” către impunerea propriei viziuni. Își găsea frecvent modelele prin publicarea de anunțuri în ziare, dând dovadă de o exigență și o rigurozitate aparte atunci când le selecta. Nudul analizat, prin poziție și unghi, prezintă totuși o problemă majoră pentru arta decorativă - racursiul. O alegere curajoasă pentru artist, racursiul se opune logicii decorative, care privilegiază unghiurile cele mai reprezentative. Tonitza reușește însă să rezolve aceste dificultăți compoziționale prin contururi ferme și o volumetrie estompată, cu treceri subtile, în care stilizarea devine un mijloc de expresie, nu o limitare. O schiță din 1922 (reprodusă la cat. 48 în albumul Tonitza, 1945, text de Ionel Jianu) dovedește preocuparea artistului pentru racursiuri și pentru rafinarea formelor. Cromatic, nudul lui Tonitza se înscrie în registrul său cald și echilibrat, cu tonuri de ocru, rozuri estompate și nuanțe terne, adesea filtrate printr-o lumină difuză, fără contraste valorice foarte intense. Din punct de vedere compozițional, Tonitza complementează calmul coloristic cu o abordare dinamică a cadrului. Această dinamică este dată de dispunerea oblică, descendentă a personajului. Ecouri ale acestei direcții sunt simțite până în planul superior, acolo unde efecte de fum roșu și albastru par că urcă spre colțul stâng superior. Această zonă superioară a cadrului, ocupând ultima treime a imaginii, funcționează ca un registru al visului și fanteziei, contrastând puternic cu restul compoziției, atât prin tratamentul plastic, cât și prin conținutul simbolic. Este o abordare neobișnuită pentru Tonitza, cunoscut pentru nudurile sale plasate pe fundaluri cu tente decorative, fără referințe la planul fantastic. Un exemplu clasic de nud pe fundal decorativ este reprodus la cat. 105 în albumul Tonitza, publicat de Editura Meridiane în 1965, cu prefață de Corneliu Baba. În acea lucrare, figura feminină este redată vertical, conferind ansamblului o mai mare stabilitate. Dinamica compoziției este sugerată doar prin planul feței, ușor întors spre dreapta, în contrast cu direcția corpului, orientat spre stânga. Nudurile văzute din spate reprezintă, de altfel, un motiv recurent în opera lui Tonitza. Un astfel de exemplu apare la cat. 22 în același album, unde personajul este surprins într-un contrapost puternic, mai accentuat decât în lucrările anterioare. În plus, nudul este redat integral, de la cap până la picioare, într-un interior bogat în detalii, care se lasă mai ușor descifrat decât în alte compoziții. Aceste trei lucrări evidențiază varietatea cu care Tonitza a abordat tema nudului feminin: de la stabilitatea verticală la tensiunea pozițiilor oblice, de la decorativ la fantastic, de la sugerat la explicit, oferind o perspectivă nuanțată și coerentă asupra acestei teme predilecte din creația sa. Tot neobișnuită pentru Tonitza este și perspectiva aleasă – unghiul din care este privit modelul, aflat într-o poziție culcată, cu un ușor contrapost. Artistul nu recurge frecvent la această soluție compozițională, însă un exemplu comparabil poate fi găsit în același album, la cat. 104. Deși diferit în plasarea membrelor, acel studiu păstrează un unghi similar în redarea volumelor torsului și bazinului. Această apropiere indică preocuparea atentă a lui Tonitza pentru reprezentarea acestui tip de poziție, dificilă din punct de vedere constructiv.
bio
BREZIANU, Barbu, ”Tonitza”, ed. Academiei Republicii Socialiste România, București, 1967.
dimensions
  • width: 59 cm
  • height: 50 cm
dating
anii '20
provenance
colecția istorică Tiberiu Puica.

INFORMAȚII SUPLIMENTARE

Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!

Abonați-vă la newsletter!


© 2026Galeriile ARTMARK. Toate drepturile rezervate.