136. Inedit lot format din 56 de scrisori ale lui Vasile Alecsandri, scrise în limba franceză, către Joseph Roumanille, documente unice despre politica externă a României sub Carol I
lot.initial-price:
9.000,00 EUR
lot.initial-price:
9.000,00 EUR
lot.not_sold:
- medium
- 56 scrisori, 177 pagini de manuscris, hârtie de manufactură de sec. XIX
- description
- Câteva scrisori au tipărite iniţialele ornate ale poetului, altele un însemn heraldic reprezentând leul cu scut. Toate scrisorile sunt datate şi semnate de autor şi sunt trimise unui singur destinatar: Joseph Roumanille. Starea scrisorilor este foarte bună. Scrisorile relatează mai multe aspecte, atât literare cât şi politice, un dialog epistolar peste timp, în care poetul Vasile Alecsandri se confesează unui bun prieten: Joseph Roumanille. Confesiune ce are, ca punct central, efortul lui Alecsandri de a promova imaginea şi interesele ţării noastre pe pământ francez. Parcurgând întregul lot, putem afla cum s-a putut întâmpla ca poezia să vitalizeze cultura, politica şi diplomaţia acelei epoci. Iată ce spunea Alecsandri când a fost propus la tronul Principatelor: “nu sunt făcut din lutul din care se fac domnii, nu înţeleg să fiu robul etichetei, să nu pot face un pas fără să-mi bată darabana la ureche, să fiu toată viaţa prizonier în propriul meu palat, condamnat să trăiesc fără rude, fără prieteni, fără libertate, într-o atmosferă de intrigi şi linguşiri.“ Şi tot el va fi cel care va cutreiera Europa, până în îndepărtata Anglie pentru a convinge marile puteri să recunoască dubla alegere a lui Cuza. A fost în prima linie în 1848, redactând Petiţia-Proclamaţiune a revoluţionarilor, a fost ministru, diplomat, a întemeiat teatrul românesc, a intuit filonul real al limbii noastre scoţând la lumină versul popular, a trudit şi trăit pentru neamul acesta, oriunde s-a aflat. Despre Alecsandri se poate vorbi la nesfârşit, însă ne vom opri la un anume moment din viaţa sa: pe 25 mai 1878, cu prilejul serbărilor de la Montpellier, Alecsandri avea să aducă literaturii române prima recunoaştere internaţională, câştigând cu poezia sa, “Cântecul Gintei Latine”, premiul cel mare, premiu ce-i va fi înmânat patru ani mai târziu de către Frédéric Mistral, preşedintele Societăţii Literare Le Félibrige şi câştigător al premiului Nobel pentru literatură. În epocă, entuziasmul acestei reuşite a fost imens, aclamat şi ovaţionat luni de-a rândul în toată presa vremii; Alecsandri va fi invitat la banchete oficiale, festivităţi de recunoaştere, dineuri literare, toate date în cinstea acestui eveniment. Până şi C.A. Rosetti care, din motive politice, nu îl avea la suflet pe Alecsandri, îl va omagia în cotidianul său “Românul”. Întemeietorul mişcării literare Le Félibrige, Joseph Roumanille, avea să îl cunoască pe Alecsandri în 1882 cu ocazia decernării premiului. Între cei doi se va lega o prietenie ce va lăsa în urma ei un adevărat maraton epistolar.
INFORMAȚII SUPLIMENTARE
Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici.
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.