"Convorbiri literare", anii I-XXV, cuprinzând majoritatea primelor apariții literare ale clasicilor români din a doua jumătate a sec. XIX, printre care Eminescu, Creangă, Alecsandri, Negruzzi etc, 1867-1892

description

La 1 martie 1867, la Iaşi, apare revista Convorbiri literare, ca bilunar în primă fază, Iacob Negruzzi fiind atât redactor şef, cât şi director al revistei. Titu Maiorescu este însă adevăratul lider spiritual al acesteia, Convorbiri literare impunându-se în viaţa literară şi cea publicistică timp de aproape trei decenii. Articolul – program, publicat în primul număr, de Iacob Negruzzi, apreciază momentul apariţiei revistei ca fiind unul extrem de favorabil în ceea ce priveşte reînvierea şi reînflorirea vieţii literare. Aceste elemente reclamã înfiinţarea unei reviste care sã aibã scopul de a reproduce şi respãndi totu ce intrã în cercul ocupaţiunilor literare şi sciinţifice; de a supune unei critice serioase operele ce apăru din ori ce ramurã a sciinţei; de a da samã despre activitatea şi producerile societãţilor literare, în special a celei din Iaşi şi de a servi ca punct de întâlnire şi înfrătire pentru autorii naţionali. Sub numele de "Convorbiri Literare" va apare la doue septemãni o revistã în formatul stinsei "România Literarã”. Începutul este modestu, dar redacţiunea spereazã cã va pute da în curendu acestei foi proporţiuni mai însemnate prin bine-voitorul concursu ce este în dreptu de a ascepta din partea tuturor autorilor Români." Primul număr al Convorbirilor se încheie cu un apel la autorii români, lansat de Junimea, în care li se aminteşte că Societatea are o tipografie proprie, care le este pusă la dispoziţia acestora, însă cu anumite condiţii. Revista reuşeşte să se impună spectaculos încă de la primele numere. Astfel, de la 300 de exemplare, tirajul ajunge în scurtă vreme până la 800 de exemplare, lucru care, pentru acea epocă, era un tiraj remarcabil. La câteva luni după apariţia revistei, Iacob Negruzzi îi trimite lui Vasile Alecsandri (membru al Societăţii academic), în august 1867, o scrisoare prin care îi prezintă acestuia primele numere ale Convorbirilor, invitându-l astfel să devină colaborator. Alecsandri acceptă, trimiţând pentru început poezia Tânăra creolă, lucru ce dă strălucire revistei. Câteva zile mai târziu, poetul îi trimite o nouă scrisoare lui Negruzzi, cu poezia Covrigarul, ce este publicată în revistă. Această colaborare nu a însemnat că Vasile Alecsandri era un junimist, el căutând prin literatură să fie al unei ţări întregi, şi nu al unei singure formaţiuni, în acest caz al Junimii. Accentul cade însă pe articolele critice şi estetice maioresciene cu studiul O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867, trecând la Critica ortografiei lui Cipariu, la atacul În contra direcţiunii de astăzi în cultura română (1868). Titu Maiorescu răspundea, astfel, unuia din punctele cuprinse în articolul – program: critica serioasă a operelor literare apărute, fapt ce va produce nemulţumirea unor autori precum Bolintineanu, Bolliac sau Alecsandri, ce se vor plânge în particular celorlalţi membrii ai Societăţii, din cauza atitudinii lui Maiorescu. Majoritatea poeţilor români nu merită numele ce şi-l uzurpă; din producţiile lor se vede numai o fantezie seacă de imagini originale şi o inimă goală de simţiri adevărate, şi mai bine le-ar fi fost lor şi nouă, dacă niciodată nu ar fi luat pana în mână şi nu ar fi lăţit în public producţiile lor nedemne de limbajul muzelor, afirmă Titu Maiorescu cu privire la poeţii fără valoare. Printre articolele lui Maiorescu ce apar în revistă se numără: Despre poezia română (1867), În contra direcţiunii de astăzi (1868), Observaţiuni polemice (1869), Despre reforma învăţământului public (1870), Direcţia nouă (1871), Direcţia nouă în poezia şi proza română (1872). În 1876 apar Aforismele pentru înţelepciunea în viaţă a lui Artur Schopenhauer, traduse de Maiorescu; În contra neologismelor şi Literatura română şi străinătatea (1881), Despre progresul adevărului în judecarea lucrărilor literare (1883), Poeţi şi critici (1886), Eminescu şi poeziile lui (1889), Asupra personalităţii şi impersonalităţii poetului (1890), Oratori, retori şi limbuţi (1897), O rectificare literară (1903) şi Răspuns la discursul de recepţie al dlui Dumiliu Zamfirescu (1903). După 1871, membrii fondatori ai Junimii, sunt atraşi de politică, astfel că Titu Maiorescu devine deputat, apoi ministru, iar în 1874 se mută la Bucureşti, lucru ce-l face pe Iacob Negruzzi să creadă că Junimea, şi implicit revista, se vor desfiinţa. Maiorescu nu va renunţa însă la Convorbiri literare şi va continua să participe la şedinţele societăţii, de la Iaşi, astfel că revista îşi va continua apariţia. Publicarea pe prima pagină a poeziei Epigonii, scrisă de Mihai Eminescu, în 1870, marchează începutul unei noi etape, fapt pentru care Titu Maiorescu va scrie articolul Direcţia nouă în poezia şi proza română, în care-l va plasa pe poet în prim planul vremii. Acesta nu va lipsi de la întrunirile societăţii câtă vreme va sta la Iaşi. În numărul 4 din 15 aprilie 1870, numele lui Eminescu devine din ce în ce în ce mai cunoscut, după ce apare pe prima pagină alături de marele Alecsandri, afirmându-se cu poezia Venere şi Madonă. De acum şi până în 1887, când poetul părăseşte Convorbirile literare, pentru revista Timpul, va publica aici aproape toate versurile sale. Amintim câteva titluri publicate de-a lungul anilor în revistă: Mortua est – 1871, Egipetul – 1872, Înger şi demon – 1873, Împărat şi proletar (1874), Făt-frumos din Tei – 1875, Povestea codrului, – 1878, O, mamă… în 1880, Scrisoarea I, Scrisoarea II, Scrisoarea III, Scrisoarea IV – 1881 şi Doină în 1883. În 1884 revista Convorbiri literare îi publică douăzeci şi una de poezii din volumul de la Socec. Continuă publicarea poeziilor în revistă, astfel în 1885 va apărea Sara pe deal, La Steaua în 1886, De ce nu-mi vii şi Kamadeva în 1887. Pe lângă aceste creaţii, Eminescu va compune două strofe dedicate exclusiv revistei, pe care o va dispreţui la un moment dat, datorită faptului că îi publica poeziile./ "Tu revistă agiomie, convorbiri mult lăudate/ O tu moară de pălărie, ce lucrezi, atât de harnic/ Cartea oamenilor vrednici al tău glas este zadarnic/ Sumuţând a tale javre tu la capăt n-o vei scoate / Vânt şi pleavă a ta ştiinţă, visul tău e o nălucă/ Rătăceşti pe pârtii veche vrând să scoţi din rătăcire/ Dar menit îţi este capul, toţii sunt meniţi din fire Flori să poarte la ureche, şarlatani de nas să-i ducă" (Vlad Herman, Convorbiri literare)

dimensions

custom: 28.5 x 23 cm; 25 x 19 cm

225. "Convorbiri literare", anii I-XXV, cuprinzând majoritatea primelor apariții literare ale clasicilor români din a doua jumătate a sec. XIX, printre care Eminescu, Creangă, Alecsandri, Negruzzi etc, 1867-1892

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!