Hrisov de împroprietărire, emis de Constantin Brâncoveanu, voievodul Țării Românești, în al douăzecilea an al domniei sale, pe 30 aprilie 7217 (1709), cu sigiliul și semnătura domnitorului, piesă extrem de rară, de colecție

description

Constantin Brâncoveanu, voievod și domn al Țării Românești, întărește Vladului, fiul popii Pârvul, și vărului său Alixandru, nepoții popii Pârvul și strănepoții popii Dumitru locuri de moșie în Pietrari, Stoenești și Plopi (localități – posibil – din jud. Vâlcea). Părțile de ocină fuseseră dobândite de popa Dumitru și de popa Pârvul, iar beneficiarii documentului prezintă o „carte” de la „răposatul Mihnea Vodă” (7102 – datare greșită), precum și trei zapise din 7170, 7189, și respectiv „din zilele răposatului Radu Vodă”. Hotărârea domnească este întărită de divan, alcătuit din: Constantin Știrbei mare ban, Șerban Cantacuzino mare vornic, Șerban mare logofăt, Toma Cantacuzino mare spătar, Șerban Bujoreanu mare vistier, Radu Golescu mare clucer, Ștefan Cantacuzino mare postelnic, Ianache Văcărescu mare paharnic, Șerban mare stolnic, Pană Negoescu mare comis, Radu Dudescu mare slujer și Constantin Corbeanu mare pitar. Documentul este scris de Ionașco logofețelul, fiul lui Matei logofăt Amranul. De la același scrib se mai păstrează un hrisov domnesc din decembrie 1710 (Arhivele Naționale Istorice Centrale – Mitropolia Țării Românești LVII/69). La buna redactarea a actului veghează Constantin Conțescu, logofăt al doilea (vtori logofăt), pe care Brâncoveanu îl boierise chiar în luna martie a aceluiași an. Fiul al lui Mihai logofăt din Conțești (jud. Dâmbovița), Constantin era unul dintre oamenii de încredere ai domnului. Primul document redactat de el care a ajuns până la noi datează din 1678; altfel spus, în momentul scrierii hrisovului de față, „ispravnicul” avea peste trei decenii de activitate în cancelarie. Așa cum arată un studiu recent, Constantin Conțescu a fost „unul dintre cei mai activi și vizibili” logofeți ai lui Brâncoveanu; deși menționat în documente până în 1735, el nu s-a bucurat de aceeași trecere pe lângă succesorii voievodului martir [Gheorghe Lazăr, „Un logofăt din cancelaria lui Constantin Brâncoveanu: Constantin Conţescu. Contribuţii documentare şi genealogice”, Studii și materiale de istorie medie 36 (2018) 149-180]. Document bine păstrat, rupt puțin la îndoituri (fapt inevitabil) și restaurat. Actul este scris cu cerneală neagră, în limbile slavonă și română cu caractere chirilice, pe hârtie de format difolio. Invocaţia simbolică şi litera iniţială sunt în chenar floral. Numele emitentului, câteva litere şi monograma domnească sunt scrise în chinovar. Semnătura domnului este înscrisă pe un rulou inserat median în jumătatea stângă a monogramei. Actul este validat cu un sigiliu timbrat mobil, rotund. Se păstrează foița-timbru plasată deasupra cerii calde peste care s-a aplicat matricea sigilară. Compoziția heraldică este de tip nova plantatio, asociată de generalul Petre V. Năsturel moștenirii imperiale bizantine [„Nova plantatio şi regii României moştenitori ai împăraţilor Bizanţului”, Revista pentru istorie, arheologie și filologie 15 (1914) 57-80]: surmontate de o coroană închisă, două personaje încoronate flanchează un arbore în vârful căruia se află o acvilă cruciată. Slovele-cifre ZP-IZ (7197) fac trimitere la primul an al domniei lui Brâncoveanu, 1688. În exergă, legenda în limba slavonă îl desemneză pe emitent: „† Io Costandin Basarab voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Ungrovlahiei”. Documentul completează seria actelor emise de Constantin Brâncoveanu, unul dintre cei mai importanți domnitori ai Țării Românești. Remarcabil din punct de vedere grafic, actul din 1709 oferă informații prețioase despre oamenii de încredere ai puternicei și influentei familii Cantacuzino. Popa Pârvul, tatăl unuia dintre beneficiari, este desemnat inechivoc drept „sluga cinstitului și credinciosului boiariului domnii méle, Costandin Cantacozino biv vel stolnic”. La data emiterii, relațiile dintre Brâncoveanu și (fostul) stolnic – autor al unei faimoase Istoriia Țărâi Rumânești – se deterioraseră, voievodul înlăturându-și unchiul matern din divan. Familia Cantacuzino avea însă numeroase pârghii la nivel înalt – în 1709, Ștefan Cantacuzino , fiul stolnicului și succesorul lui Brâncoveanu, este mare postelnic.

dimensions

width: 33 cm
height: 47 cm

INFORMAȚII SUPLIMENTARE

Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.

60. Hrisov de împroprietărire, emis de Constantin Brâncoveanu, voievodul Țării Românești, în al douăzecilea an al domniei sale, pe 30 aprilie 7217 (1709), cu sigiliul și semnătura domnitorului, piesă extrem de rară, de colecție

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!