21.IX.1997 - Artmark România

signature

semnat și datat dreapta jos, cu negru, "21.IX.1997, FM"

medium

tuș pe hârtie

description

Opera lui Florin Mitroi, personalitate recunoscută atât pentru activitatea sa artistică, cât și pentru cea didactică, se impune drept o operă brutală, viscerală, cu valențe ezoterice pe alocuri. Preocupat îndeosebi de pictură, Florin Mitroi își va găsi vocația și în arta grafică ori în fotografie. Opera sa se va constitui dintr-o lungă serie de portrete, pe care criticii le-au decodat adesea în cheia autoportretului care nu se mai mulează întru totul după model. Artistul se va arăta interesat de esențializarea figurativului și de sintetizarea eficientă a celor mai profunde gânduri. Vom pătrunde, astfel, în universul autoportretelor cu cuțit, univers ce se întinde pe tot parcursul ultimului deceniu al secolului trecut. Aceste lucrări ne parvin drept pagini de jurnal, desprinse haotic și frenetic din caietul artistului în goana sa după ideal. Titlurile sunt sugestive: ” 21. IX.1997” sau ”23.XI.1996” și plasează operele lui Mitroi într-o cronologie specifică, prin care ne sunt furnizate detalii importante cu privire la traiul cotidian al artistului. O privire retrospectivă asupra întregii activități a artistului ne indică datarea ca fiind un artificiu preferat și abordat de artist de-a lungul anilor. Datarea ajunge să fie parte integrantă a lucrării, o parte pregnantă chiar, care se evidențiază și se impune detașat, trecând prin fața privitorului într-o formulă specifică: ziua și anul sunt înscrise sub cifre arabe, în timp ce pentru marcarea lunii artistul preferă cifrele romane. În opera de față, regăsim aceste inscripții în partea dreaptă jos a lucrării. Notația se contopește aici cu fundalul lucrării și conferă continuitate acțiunii întreprinse de protagonist. În esență, datarea survine la finisarea lucrării, atunci când ultimele tușe brăzdează suprafața planșei. Datarea devine, astfel, un înscris finit, care marchează încheirea unei etape importante. E pusă în lumină astfel problematica timpului și a scurgerii sale ireversibile în infinit. Opera lui Florin Mitroi este, așadar, o proiecție alienată a unui eu necunoscut, eliberat de către artist pe suprafața de lucru. La o privire mai atentă, ne întâmpină procese complexe de introspecție și totodată detașare, iar uneori avem de-a face chiar și cu alienarea. Autoportretele lui Mitroi surprind stări și trăiri din cele mai diverse, de la mâhnire și devastare, la suspiciune sau renunțare. Parcurgând cronologic opera artistului, distingem un raport meticulos și îndeaproape programat față de mutilarea sinelui. Violența apare ca un răspuns la decepțiile și neajunsurile cotidiene și spirituale, ca o formă de revoltă împotriva sistemului și chiar ca un protest asupra propriei persoane, care se subscrie unor teze de care artistul s-ar dezice, în fapt, dacă ar fi posibil. Auto-violența pe care o identificăm în lucrările lui Mitroi poate fi înțeleasă drept un reflex de apărare a artistului în fața planșelor de lucru, fără a identifica însă o vină ori vreo urmă de izbândă. Dacă în lucrările din anii ’80 predomina tăișul toporului care plana deaspura capului plecat al personajului, începând cu anii ’90 arma de pedeapsă va suferi o mutație și va lua forma unui cuțit. Uneori, instrumentul de tortură capătă forme distincte, se alungește, se scurtează, se dublează în volum ori se prezintă direct în altă ipostază. Dacă la început arma levita în jurul trupului personajului, pe parcurs artistul își va asuma responsabilitatea și va prelua acțiunea în mâinile proprii. Protagonistul pare, de aici înainte, să își însușească instrumentul de tortură și să-l îndrepte conștient către plexul jugularei, al venelor, ori direct către inimă. Agresivitatea din artă va fi raportată direct la o societate care este, în aparență, non-violentă. Ne întâlnim astfel cu brutalismul care transcede cu vâltoare către fond, depășind preceptele formei și propunând o încifrare complexă a intențiilor autorului. Opera lui Florin Mitroi facilitează, astfel, un cadru ideal pentru o cercetare aprofundată, orientată către sine, către artă și către lume; o operă care va rezulta în lucrări de o suferință apăsătoare, de care artistul nu se va dezice niciodată.

bio

KESSLER, Erwin, ”Cel ce se pedepsește singur. Ștefan Bertalan, Florin Mitroi, Ion Grigorescu. Arta și România în anii ’80-‘90”, Editura Curtea Veche, București, 2009.

dimensions

width: 25 cm
height: 35 cm

dating

1997

INFORMAȚII SUPLIMENTARE

Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.

1. 21.IX.1997 [1997]

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!