Cathédrale - Artmark România

semnat dreapta jos, cu albastru închis, "MI"

ulei pe pânză

Preavangardist timpuriu, Marcel Iancu avea să își înceapă activitatea ca artist modern în preajma anilor 1912, în cadrul revistei „Simbolul” pe care o iniția alături de co-fondatorii Ioan Eugen Iovanaki alias Ion Vinea și Samuel Rosenstock, mai târziu Tristan Tzara. Revista, la fel ca și artistul, se anunța modernă, înfățișând un simbolism târziu al curentului internațional și actuala mișcare începută în România. Mișcarea reprezenta în fond o punte spre curentele avangardiste, propuse în literatura și în arta românească, popularizând astfel orizonturile cu trenduri noi, ca fovismul sau cubismul. Tot în 1912 artistul va avea și primele participări la Saloanele Oficiale, an în care va figura la categoria „Desemn și Acva forte” cu două lucrări, „Siesta” și „În așteptare”. În continuarea „Simbolului” alături de Tristan Tzara avea să propage o nouă atitudine, un nou trend, ce lua în anul 1915 numele de Dada, la Zürich, loc unde artistul își susținea studiile de arhitectură la Academia Polytechnikum. Întâlnirile cu membrii aderenți aveau loc în cadrul clubului „Cabaret Voltaire”, fondat de cei doi inițiatori, Janco și Tzara, loc unde aveau să se stabilească principiile noii arte, o artă neîmblânzită și primitivă prin natura sa, ce propunea adevărate provocări societății artistice tradiționale. Astfel, la 5 februarie 1916 avea loc prima expoziție dadaistă, căreia i se alătura artiști ca Amedeo Modigliani, Pablo Picasso sau Arthur Segal. Câteva luni mai târziu, în iunie, avea să fie publicată prima tipăritură a Clubului Voltaire ce înfățișa expozițiile membrilor aderenți la nou. La Zürich Janco va lega prietenii cu mai mulți artiști, precum Hans Arp, alături de care avea să creeze mai târziu, în 1919, cercul constructivist „Das Neue Leben”, ce propunea o nouă viață. De la noua estetică dadaistă, bazată pe o asociere între cubism și expresionism, Marcel Janco va migra ușor spre forme tridimensionale, de performare a noii arte, abandonând ușor caracterul anti-artă a dadaismului, îndreptându-și atenția către constructivism, remarcat la Paris, în timpul călătoriei din 1921. În 1922, după o perioadă de experiențe, artistul se întoarce în România, unde va deveni unul din cei mai importanți promotori ai artei de avangardă, timp în care va continua să expună și în cadrul expozițiilor de artă europene, susținute la Zürich, Paris, Berlin sau Varșovia. Anul 1925 va fi un nou an de călătorii prin Europa și anul în care avea să îi întâlnească pe Picasso, Constantin Brâncuși, Robert Delaunay, Georges Braque, Paul Eluard, André Breton, Benjamin Perret, Ribermont-Dessaignes, reprezentanți ai noului de asemeni. Între anii ‘20 până spre anii ‘40, considerată cea de-a doua etapă creativă a sa, artistul se va menține apropiat de revistele de avangardă, Contimporanul și Punct, în cadrul cărora își va exprima susținerile asupra noilor interese, cubismul, futurismul, expresionismul și constructivismul. În acest timp, artistul va susține numeroase expoziții, alături de reprezentanții artei de avangardă, precum Milița Petrașcu, Margareta Sterian, Max Herman Maxy, Victor Brauner, Hans Mattis Teutsch, Corneliu Michăilescu, fiind prezent și la expunerile noilor grupări artistice, Arta nouă, Gruparea arta nouă sau Criterion. În acești ani creația sa va dobândi o nouă expresivitate, noi atitudini și cromatici. Va fi perioada în care va realiza o serie de peisaje, interioare, naturi statice, compoziții cu personaje, scene inspirate de viața rurală sau compoziții monumentale, compuse și recompuse într-o viziune proprie, arhitecturală, prezentate în exhibiții precum „Expoziția Grupului 1940”, susținută în anul 1931, la Galerie de la Renaissance, din Paris. Pe lângă opera picturală, artistul Marcel Janco este autorul unor proiecte arhitecturale, realizate în a doua sa etapă de creație. Unul din proiectele importante realizate de artist în această perioadă va fi Casa „Jupiter” din capitală, proiectată de artist în anul 1929. O altă lucrare importantă va fi și broșura-manifest, publicată la sfârșitul anilor ´30, în colaborare cu Octav Doicescu și Horia Creangă și intitulată „Către o arhitectură a Bucureștilor”, o încercare de prefigurare a unei capitale moderne, păstrătoare de valorile trecutului. Aceste preocupări arhitecturale vor fi transpuse de artist și în opera sa picturală. Călător și observator entuziast, artistul va surprinde și uneori chiar va recompune structurile observate. Impresionat de măreția forumurilor romane, a clădirilor, a catedralelor surprinse în desele călătorii din Europa, artistul va înfățișa adesea probleme de construcție, tratate cu viziunea și perspectiva unui artist-arhitect. Odată cu această preocupare arhitecturală se remarcă în creația sa noi atitudini și noi cromatici, remarcate prin prezența nuanțelor de verde, cu tinderi spre turcoaz, de albastru, ocru sau alb, integrate de artist în armonii intense, energice și abstracte. Interesele vor înclina asupra relațiilor dintre formă și culoare, mereu în rezonanță cu ambianța. Cu o artă nouă, exprimată încă de la începuturi, Marcel Iancu este autorul unei creații ce necesita să fie reîntoarsă la viață, după o epocă lungă de renaștere, utilizând de această dată noi mijloace, noi nuanțe și o nouă cale, aceea a abstractului, cu rădăcini în realitate. (G.M.)

width: 86 cm
height: 70 cm

Opera este însoțită de certificat de autenticitate semnat de Dadi Janco, Comité Marcel Janco, Tel Aviv, 23 Iunie 2011. Opera a participat la expoziția "Dada on Tour & Guests. Last Stop – Bucharest”, organizatori Cabaret Voltaire și Ambasada Elveției la București, curatori Adrian Notz și Juri Steiner Galeria Tipografia, București, 25 aprilie - 10 mai 2017.

Pe verso, etichetă de inventariere Atelier Marcel Janco, Ramat Avi.

1933

colecția familiei artistului.

42. Cathédrale [1933]

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!