Car cu boi - Artmark România

semnat stânga jos, cu brun, "Lukian"

ulei pe pânză

Rememorarea unei teme celebre precum cea a carului cu boi va produce în rândul observatorilor artei lui Luchian negreșite comparări cu privire la creația maestrului Grigorescu. Cu toate acestea, interesul pentru tema expusă își are izvorul într-un fundament comun și anume - iubirea pentru viața de la sat și pentru oamenii săi înconjurați de natură și de prezența blândelor animale de care și Grigorescu rămăsese fascinat. Lecția de descoperire a frumosului în lucrurile simple, a omului și a peisajului pe care Grigorescu o oferea în mod natural firesc tuturor celor care străbăteau itinerariul artei, va determina împrospătări de conștiințe, oferind picturii onorurile care i se cuveneau. Cu o trăsătură analoagă maestrului premergător, artistul Luchian nu se va opri doar la suprafața lucrurilor, ci va pătrunde mai mult în esențele realului, descoperind și învățând un limbaj nou, reușind să facă din arta sa un mijloc de comunicare unde spațiul natural va comunica cu cel uman. Această înclinare spre contemplare și dorință de a înfățișa sensibilitatea vor fi trăsăturile operei sale și cele care vor oglindi conștiința sa artistică. Contemporaneitatea lui Luchian este confirmată de înțelegegerea sa asupra aspectelor artei românești, remarcându-se printr-o notă nervoasă, calitate rară, vibrată a culorii și mânuire a arcușului cu o mână febrilă, calități remarcate de istoricul de artă francez, Henri Focillon atunci când îi cunoaște arta, considerându-l un adevărat revelator al sufletului românesc. Astfel, artistul revelator va valorifica tema carelor cu boi în cele patru tehnici executate cu excelență. În ulei, pastel, acuarelă sau creion, reprezentările carelor cu boi vor cunoaște noile tușe ale tânărului artist, pe care însuși Grigorescu îl va recunoaște în anul 1904 la Expoziția de la Ateneu drept continuatorul artei sale și cel care avea să devină întemeietorul picturii noastre moderne. Tema va dăinui în opera lui Luchian începând cu anii 1881 până spre 1901, când încheia o primă etapă de creație fructuoasă. Vom întâlni carele sale cu boi în sălile de expoziții sub titlurile: Convoi la Plevna, Efect de lună, Car cu boi pe drum, Toamna, Un transport în timpul campaniei din 1877, Care cu boi iarna, Car cu șase boi pe câmp, Car cu boi pe drum de țară sau Țărani la arat. Cu o cromatică nouă, anunțată, Luchian expunea în anul 1898 în cadrul Societății Ileana un car cu boi, remarcat în cronicile a doi critici ai vremii, B. Brănișteanu, pseudonimul literar al lui Bercu Braunstein și Léo Bachelin a revistelor Adevărul și L’Independance roumaine, unde făceau aprecieri comparative între creația artistului și cea a maestrului Grigorescu. Luchian venea totuși cu ceva nou, o nouă mișcare, mai meditativă, surprinzându-și compoziția cu tușe tulburi de ulei. Orizontul, realizat în mare parte din brunuri și griuri, cu accente de verde și roz violaceu pe alocuri, cerul albastru cu nuanțe de albastru și alburiu încadrează figura țăranului întârziată, alături de care se înfățișează siluetele alb-albăstrii ale boilor și a carului plin. Evenimentul expunerii îi puneau astfel în lumină nuanțele noi pe care le aducea, semne ale modernității sale. În luna aprilie 1898 artistul se va găsi menționat printre proaspeții frecventatori ai salonului literar susținut de Alexandru Macedonski, supranumit și poetul rondelurilor totodată și primul reprezentant al simbolismului. Această predispoziție a lui Luchian spre literatură se releva încă din anul 1890, de pe vremea în care artistul se afla la studii în Germania, la Akademie der Bildenden Künste din München, unde îl regăsim versuind cu poezia Sub cămăși de borangic, în cadrul Revistei Generația viitoare. Activitatea sa de exponant continuă, în aprilie 1899 figurând la Ateneu alături de Nicolae Vermont. În noiembrie, același an îl întâlnim la deschiderea Expoziției artiștilor în viață, unde avea să expună cinci pasteluri și două picturi, dintre care două pasteluri vor fi alese pentru a participa la Expoziția Universală din 1900, de la Paris. Anul 1900 anunța totodată și apariția unei noi reviste literare și artistice, Faunul la care Luchian avea să contribuie cu partea artistică, partea literară revenindu-i redactorului Ștefan Petrică. Din păcate, proiectul va cădea, însă va fi înlocuit de un alt periodic, Revista Ileana, lansată în iunie, a cărei copertă va fi realizată de Luchian, într-o manieră de Art Nouveau. În al doilea număr al revistei, publicat în luna septembrie Alexandru Bogdan-Pitești publică un articol despre Luchian, în care încercă să îi definească concepția artistică. În același an îl vom regăsi pe artist la Expozition decenale des Beaux-Arts din cadrul Expoziției Universale de la Paris, organizată în iulie 1900 unde figura cu două pasteluri. În cea de-a doua etapă de creație atenția artistului asupra temei carului cu boi se va îndrepta asupra studiul animalelor, surprinse și studiate în clipe de repaus, când fac un popas sau când trec în cirezi, pe ulița satului. Din operele acestei etape se vor remarca Peisaj de țară cu doi boi dejugați, Cireadă de vite pe drumul satului, Popas, Car cu boi pe drum de țară sau Țărani la arat, oglindite în cele patru tehnici, atent mânuite de către artist. Luchian rămâne astfel un fermecat de frumusețea fără seamăn a satului și a ținutului românesc, mărturisindu-și adesea în corespondențe trăirile simțite în minunatele locuri în care poposea. Colindă multe ținuturi, și de deal, și de munte, și de câmp, fiecare nou drum semnificând momentul unei noi creații. În ultima perioadă de creație însă, tema carelor cu boi se va risipi ușor, artistul începând să se dedice unor noi contemplări, surprinse la Brebu și Moinești- unele din locurile sale îndrăgite unde va crea peisaje lirice și crepusculare, dedicându-se în același timp portretelor și mult îndrăgitelor sale flori. (G.M.)

Enescu, Theodor, Luchian, Ed. Institutului Cultural Român, București, 2007<br />Ciucă, Valentin, Pe urmele lui Ștefan Luchian, Ed. PIM, Iași, 2016<br /> <br />

width: 80.5 cm
height: 54.5 cm

Foarte probabil opera a participat la expoziția Societății "Ileana", februarie 1898, la cat. 90. În cronica din "L'Independance roumaine" referitoare la operele lui Luchian, Leo Bachelin spunea: "Voici un Char à boeufs sur la grand route, dans le bon mouvement celui-là, mais Grigoresco a fait mieux". Opera este inventariată și reprodusă în "Ștefan Luchian. Pictură, pastel, acuarelă, desen", catalog critic de Theodor Enescu, prefață de Andrei Pleșu, Editura Institutul Cultural Român, București, 2007 la cat. PI 67, pag. 87. Opera este clasată în categoria Tezaur a Patrimoniului Naţional Cultural Mobil, prin ordinul ministrului culturii, nr. 2778, din 03.12.2004.

cca. 1898

până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al României; din 2004, colecția moștenitorilor familiei Dumitrescu-Popovici.

28^Т. Car cu boi [cca. 1898]

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!

28Т. Car cu boi [cca. 1898]

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!

28^Т. Car cu boi [cca. 1898]