Cap de copil (Nineta Gusti) - Artmark România

signature

semnat dreapta sus, cu brun, ”N. Tonitza”

medium

ulei pe carton

description

Maestru desăvârșit al portretelor de copii, Nicolae Tonitza pătrunde în sufletul micilor sale modele și reușește cu iscusință să le expună întreaga psihologie în opera sa. Creația lui e încărcată de sentimentul patern care îi va domina alegerile picturale. Perioada de trei ani pe care o petrece cu familia sa la Vălenii de Munte amplifică și mai mult persistența temei ludicului în creația sa. Astfel, principalul izvor de inspirație va fi constituit chiar de către copiii săi. Reușește, printr-un exercițiu al cărui punct inițial coincide cu nașterea primului copil și care se continuă pe întreaga durată a maturizării tuturor copiilor săi, să surpindă un întreg carusel al vârstelor și întreg tumultul sufletesc ce acoperă fiecare perioadă de maturizare în parte. Predomină chipurile feminine, în special cele ale fiicelor sale: Catrina și Irina Tonitza, dar ne vom întâlni uneori și cu portretele Ninetei Gusti, fiica adoptivă a lui Nicolae și a Ecaterinei Tonitza. Aceasta era nepoata soției sale, care provenea din neamul Climescu-Gusti. Nineta i-a servit drept model din fragedă pruncie și până mai târziu, către adolescență, când s-a mutat la București pentru a se înscrie la Conservator. Pasionată de artă și mai cu seamă de arta actorului, Nineta Gusti se va prezenta la concursul de admitere de la Conservator la doar 16 ani, atunci când reușește să obțină un loc în clasa marii actrițe Lucia Sturdza-Bulandra după ce interpretează o poezie de Lucian Blaga. Maestra sa o va ajuta să se dezică de graiul moldovenesc și să-și perfecționeze dicția pentru a putea deveni o actriță de succes. Pe parcursul studiilor, eleva debutează pe scena teatrului doamnei Bulandra și joacă roluri mai mult sau mai puțin solicitante. Va avea ocazia, după absolvire, să interpreteze roluri pe scena Teatrului de Comedie sau pe scena Teatrului Nottara. Își va face debutul cinematografic în anul 1959, în filmul ”Doi vecini”, dar va apărea și în ecranizări precum ”Bădăranii”, ”Astă-seară dansăm în familie” ori ”Eu, tu și Ovidiu”. Va fi prima soție a actorului Radu Beligan, pe care îl cunoaște la teatrul Mariei Filotti, iar din 1970 se va muta la țară, la Crevedia, unde se va îngriji de casa pitorească și grădina cu flori. După cum putem observa și în opera de față, în privirile muzelor sale Nicolae Tonitza va concentra un întreg univers. Pictează chipuri lipsite de expresivitate, pe al căror monolog mut îl încastrează în întregime în privire. Surprinde ochii care debordează de o inocență nostalgică, sau ochii care privesc cu melancolie și candoare. Schițează pupilele perfect rotunde și așează uneori o mică pată brună, alteori o pată verde sau albastră asupra lor. Prezintă chipul drept un microcosmos asupra căruia intervine, atunci când este cazul, cu amănunte specifice și cu o luciditate ocrotitoare. În tema ludicului găsește corespondențe muzicale culorilor pe care le așează pe pânză. Folosește cu preponderență fundaluri decorativ-scenografice și mizează pe contrastul dintre fundalul întunecat și muza zugrăvită în nuanțe vii. Înclinațiile sale literare se vor face resimțite și în arta vizuală pe care o creează, astfel că mai mulți scriitori – amintim aici pe Eugen Ionescu și pe Barbu Brezianu – îi vor lăuda talentul ambivalent. De menționat în acest context este prietenia pe care Tonitza o leagă cu scriitorul ”mitolog” al copilăriei, Ionel Teodoreanu. Tonitza va încerca, asemenea prietenului Teodoreanu care adoptă uneori o perspectivă ludică în romanele sale, să se transpună în imaginarul micilor sale modele pentru a așterne pe hârtie o serie de scrisori fictive, în care expune perspectiva copilului asupra mai multor teme profunde și adesea greu de descifrat chiar și de către adulți. Alături de Ionel Teodoreanu va lucra la ”Alfabetul viu”, proiect ce își propunea să atragă complicitatea micilor suflete în descifrarea tainei de a transpune literele în imagini. Își dedică, așadar, atât creația vizuală, cât și cea literară, decodificării tainelor copilăriei.

bio

PĂULEANU, Doina, ”Tonitza”, Monitorul Oficial, București, 2014. ȘORBAN, Raoul, ”Tonitza”, Editura Meridiane, București, 1973. BREZIANU, Barbu, ”N. N. Tonitza”, Editura Meridiane, București, 1986.

dimensions

width: 13.5 cm
height: 15.5 cm

dating

1924-1926

INFORMAȚII SUPLIMENTARE

Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.

43. Cap de copil (Nineta Gusti) [1924-1926]

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!