Fetița cu fundiță roz - Artmark România

signature

semnat şi datat stânga sus, cu negru, ”Tonitza, 1933”

medium

ulei pe carton

description

Maestru desăvârșit al portretelor de copii, Nicolae Tonitza pătrunde în sufletul micilor sale modele și reușește cu iscusință să le expună întreaga psihologie în opera sa. Creația lui e încărcată de sentimentul patern care îi va domina alegerile picturale. Astfel, principalul izvor de inspirație creativă vor fi chiar cei trei copiii ai săi. Reușește, printr-un exercițiu al cărui punct inițial coincide cu nașterea primului copil și care se continuă pe întreaga durată a maturizării tuturor copiilor săi, să surpindă un întreg carusel al vârstelor și întreg tumultul sufletesc ce acoperă fiecare perioadă de maturizare în parte. La Tonitza, copiii apar, după cum el însuși afirma, ”cu fermecătoarea lor inexperiență, cu armonioasa lor dezordine, cu înaripata lor nedisciplină”. Acordă o atenție deosebită subiectului începând cu anul 1924, când va începe să se concentreze mai mult pe realizarea unei incursiuni meditative în tema copilăriei. Portretele de copii îi aduc succesul, o amplă serie de comenzi personalizate și îl fixează în istoria artei românești. Printre micile sale muze feminine le regăsim pe Catrina și pe Irina, fiicele sale; pe Nineta, nepoata sa; pe Katiușa lipoveanca, sau doar o fetiță (surprinsă adesea șezând, citind sau jucându-se). Nu se oprește asupra inspirației authotone, ci își ocupă pânzele cu olandeze, tătăroaice, rusoaice sau italience. Uneori, titlul pe care îl propune artistul ne indică profesia părintelui copilului pictat: ”Fiica clovnului”, ”Fiica Pădurarului”, ”Fetiță de magnat” sau ”Băiatul florăresei” sunt doar câteva exemple. Alteori, ne indică statutul social al modelului atât prin reprezentare, cât și prin denumire – pictează copii orfani, copii sănătoși sau bolnavi, copii îmbrăcați în haine strălucitoare sau copii asortați cu porturi populare. Cele mai mici modele ale sale - nou-născuții, sunt identificați mai cu seamă prin indicațiile pe care le oferă artistul în titlul lucrării. Nou-născutul apare ca o pagină albă, lipsit de biografie și fără caracteristici specifice. Vârsta preșcolară e acoperită mai cu seamă de portrete feminine. Tonitza le atribuie micilor muze diverse elemente decorative: fundițe, bonete, baticuri sau rochițe pe care le studiază atent și le detaliază amănunțit în operele sale. Cele mai multe dintre portretele sale includ un singur chip. Artistul se concentrează mai cu seamă asupra unei singure figuri umane și își alocă un timp suficient pentru a-i surprinde atât fizionomia, cât și întreaga psihologie modelului reprezentat. În privirile muzelor sale, Tonitza ascunde un întreg univers și răsfrânge străluciri de poveste. Pictează chipuri lipsite de expresivitate, pe al căror monolog mut îl încastrează în întregime în privire. Surprinde ochii care debordează de o inocență nostalgică, sau ochii care privesc cu melancolie și candoare. Prezintă chipul drept un microcosmos asupra căruia intervine, atunci când este cazul, cu amănunte specifice și cu o luciditate ocrotitoare În tema ludicului găsește corespondențe muzicale culorilor pe care le așează în pânzele sale. Folosește cu preponderență fundaluri decorativ-scenografice și mizează pe contrastul dintre fundalul întunecat și muza zugrăvită în nuanțe vii. Înclinațiile sale literare se vor face resimțite și în arta vizuală pe care o creează, astfel că mai mulți scriitori – amintim aici pe Eugen Ionescu și pe Barbu Brezianu – îi vor lăuda talentul ambivalent. De menționat în acest context este prietenia pe care Tonitza o leagă cu scriitorul ”mitolog” al copilăriei, Ionel Teodoreanu. Tonitza va încerca, asemenea prietenului Teodoreanu care adoptă uneori o perspectivă ludică în romanele sale, să se transpună în imaginarul micilor sale modele pentru a așterne pe hârtie o serie de scrisori fictive, în care expune perspectiva copilului asupra mai multor teme profunde și adesea greu de descifrat chiar și de către adulți. Alături de Ionel Teodoreanu, va lucra la ”Alfabetul viu”, proiect ce își propune să atragă complicitatea micilor sufletele în descifrarea tainei de a transpune literele în imagini. Își dedică, așadar, atât creația vizuală, cât și pe cea literară, decodificării tainelor copilăriei.

bio

BREZIANU, Barbu, ”N. N. Tonitza”, Editura Meridiane, București, 1986. PĂULEANU, Doina, ”Tonitza”, Monitorul Oficial, București, 2014. ȘORBAN, Raoul, ”Tonitza”, Editura Meridiane, București, 1973.

dimensions

width: 47 cm
height: 79.5 cm

research_info

Opera a participat la expoziția ”Pavilionul de Artă București - Art Safari”, 2016.

dating

1933

INFORMAȚII SUPLIMENTARE

Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.

57. Fetița cu fundiță roz [1933]

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!