48F. Tânără din Făgăraș [cca. 1926]
-
Nicolae Tonitza
lot.estimate:
35.000,00 EUR
- 55.000,00 EUR
lot.sold:
35.000,00 EUR
- signature
- semnat stânga sus, cu brun, "Tonitza"
- medium
- ulei pe carton
- description
- Vocația descoperită în copilărie, privită cu oarecare ezitare și scepticism de către părinți, va fi încurajată însă de către unchii care îi puneau la dispoziție materialele necesare. Își va manifesta așadar preocuparea pentru desen și pictură, dar va întreprinde și primele sale încercări în arta teatrului încă din copilărie: va propune concepte regizorale și rezolvări scenografice pentru spectacole în care joacă alături de Petru Bulgăraș sau Dimitrie Mohor. Asumându-și dubla ipostază de critic-creator, artistul se va îndeletnici necontenit atât cu realizarea propriei sale opere, cât și cu inventarierea critică a artei altor autori. Va ajunge să identifice echivalentul pictural al unor scriitori renumiți, perechile pe care le propune Tonitza sunt inspirate din arta internațională: Matisse și Stendhal, Van Gogh și Dostoievski; dar va reuși să găsească similarități și în arta autohtonă, propunând perechea Petrașcu și Arghezi. Având ca punct de pornire propriul său exemplu, artistul va insista să devină un mecena al micilor artiști, organizând concursuri și susținându-i pe cei mai talentați dintre micii aspiranți cu vise mari. ”Din leagăn, de la primele lor dibuiri pe podea, din scăpărarea privirilor lor, eu cred că nu redam pe pînză decît emoția unui tată”, declara Tonitza. Pornind de la aceste dezvăluiri, putem reduce universul copilăriei la propria sa emoție pură, descoperită îndeosebi după asimilarea rolului de pater familias. Desfășurate în categorisiri de ordin social, titlurile lucrărilor sale devin mai mult decât sugestive ”Fata pădurarului”, ”Fetița olandeză”, Catiușa Lipoveanca”, ”Fetiță de magnat”. Însă operele sale se vor divide și în cicluri determinate de locurile de peregrinare ale artistului – Dobrogea, Mangalia, Țara Făgărașului. Marcă a stilului său propriu va rămâne, indiscutabil, maniera inedită de redare a pupilelor. Vom descoperi aici micile puncte negre, brune ori albastre în care pictorul include un întreg univers. De cele mai multe ori, după cum remarca Barbu Brezianu, Tonitza suprapune două sau trei nuanțe, neamestecate anterior (negru peste gri ori albastru; brun peste verde) ajungând astfel la rezultatul final – ”îngeri cu ochii dilatați de azur”, după cum observa Perpessicius. De multe ori, portretele de copii precedau o învoială pe care artistul o făgăduise părinților (din pricina împrumuturilor bănești). În anul 1926, Nicolae Tonitza și bunul său prieten, Ștefan Dimitrescu, vor fi părtașii unui itinerariu pe meleagurile natale, itinerariu ce îi va purta până în Țara Făgărașului, la Sâmbăta de Sus, în imediata apropiere a Castelului Brâncovenesc. Nu e de mirare, astfel, întreaga serie de portrete dedicată copiilor din Făgăraș. Vom remarca în cadrul acestor opere cromatica specifică, evocatoare a tradiției; dar și reîntoarcerea către obiceiuri sau orientarea către specificul național. Tonitza păstrează și înregistrează în opera sa spiritul autentic pe care îl întâlnește în peregrinările sale. În anul 1926 prezintă, în cadrul primei expoziții a Grupului celor Patru, lucrarea ”Fata ciobanului”. Realizată în același registru stilistic precum opera de față, lucrarea ne dezvăluie mica pălărie neagră încununată de flori în culori stridente. Cămașa albă cu inserții albastre, ori nelipsitul cojoc negru sunt plasate acum în fața unui fundal desfășurat prin motive tradiționale, în care artistul împletește armonios nuanțele de galben și brun. Prezintă chipul drept un microcosmos asupra căruia intervine, atunci când este cazul, cu amănunte specifice și cu o luciditate ocrotitoare. În tema ludicului găsește corespondențe muzicale culorilor pe care le așează în pânzele sale. Folosește cu preponderență fundaluri decorativ-scenografice și mizează pe contrastul dintre fundalul întunecat și muza zugrăvită în nuanțe vii. Înclinațiile sale literare se vor face resimțite și în arta vizuală pe care o creează, astfel că mai mulți scriitori – amintim aici pe Eugen Ionescu și pe Barbu Brezianu – îi vor lăuda talentul ambivalent. De menționat în acest context este prietenia pe care Tonitza o leagă cu scriitorul ”mitolog” al copilăriei, Ionel Teodoreanu. Tonitza va încerca, asemenea prietenului Teodoreanu care adoptă uneori o perspectivă ludică în romanele sale, să se transpună în imaginarul micilor sale modele pentru a așterne pe hârtie o serie de scrisori fictive, în care expune perspectiva copilului asupra mai multor teme profunde și adesea greu de descifrat chiar și de către adulți. Alături de Ionel Teodoreanu, va lucra la ”Alfabetul viu”, proiect ce își propune să atragă complicitatea micilor sufletele în descifrarea tainei de a transpune literele în imagini. Își dedică, așadar, atât creația vizuală, cât și cea literară, decodificării tainelor copilăriei.
- bio
- ȘORBAN, Raoul, ”Tonitza”, Editura Meridiane, București, 1973. BREZIANU, Barbu, ”N. N. Tonitza”, Editura Meridiane, București, 1986. PĂULEANU, Doina, ”Tonitza”, Monitorul Oficial, București, 2014.
- dimensions
-
- width: 49 cm
- height: 59 cm
- dating
- cca. 1926
INFORMAȚII SUPLIMENTARE
Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici.
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.