Oamenii sunt cei care îi dau sens și valoare, de aceea cultivarea relației dintre artiști, artă și public și reinventarea ei de-a lungul timpului este esențială, un element neputând exista fără celelalte.

Atât publicul larg, cât și colecționarii sau companiile caută să se regăsească în creațiile artistice, fie că o fac vizitând expoziții, cumpărând lucrări pentru colecții private sau comunicând valorile unui brand prin intermediul colecțiilor corporatiste. Motivațiile celor care urmăresc să își cultive această pasiune sunt diverse, însă, de cele mai multe ori, la baza colecționării lucrărilor de artă stă pasiunea. În contextul pandemiei care a afectat și România de la începutul lunii martie 2020, realitatea fiecăruia a devenit alta decât o știam. Distanțarea socială și restrângerea activității economice din mai toate sectoarele, inclusiv cel al activităților culturale, fac ca lumea artei să traverseze o perioadă de adaptare, redescoperire și căutare de noi mijloace prin care să își țină publicul aproape.

Arta coboară de pe soclu și simeză și se mută în online – singura modalitate de a o mai aduce în atenția publicului astăzi. Nicicând oamenii nu au fost atât de conectați la lumea artei, așa cum sunt acum datorită expansiunii social media și a mijloacelor de comunicare online.

Cumpărarea de artă online, din oricare colț al lumii, a devenit posibilă odată cu apariția caselor de licitații care activează exclusiv în mediul virtual, această tehnologizare timpurie devenind un avantaj pentru mediul de business cu artă, odată cu oprirea tuturor activităților din offline. Motivațiile cumpărării de artă pe timp de pandemie sunt totuși altele, pasiunea fiind treptat înlocuită de grija pentru siguranța banilor, arta devenind mai degrabă un mijloc de investiție pe termen lung.

Raportul de față își propune o scurtă incursiune în evenimentele care au dus la continuarea creșterii pieței de artă în ultima perioadă și o explorare a modului în care noua situație globală va produce efecte simțitoare asupra tuturor celor implicați – de la artiști, la galerii și case de licitații, la desfășurarea de evenimente artistice, precum și în procesul de cumpărare și motivația de a investi în artă. La fel ca în educație, digitalizarea forțată produsă de pandemie și măsurile de distanțare socială impuse aduce și în lumea artei o schimbare de paradigmă. Ne propunem să punem întrebări, să analizăm din diverse unghiuri și să comparăm contextul actual cu cel al crizei economice din 2008-2009, fără a avea însă răspunsuri sau sfaturi în ceea ce privește adaptarea la lumea post – COVID19, venind doar cu îndemnul de a îmbrățișa această transformare a noastră, a tuturor.

Sunt câteva moduri în care se poate cultiva această pasiune, iar motivaţia oricărei colecţii de artă variază. Colecţionarii pot fi ghidaţi de considerente estetice și să fie indiferenți la perioada artistică căreia îi aparţine opera, ori se pot focusa pe un curent în artă sau pe un anume grup de artişti. Unii intenţionează să creeze un muzeu al patrimoniului recuperat și semnificativ, în timp ce alţii urmăresc să lase colecția moștenire copiilor lor, drept educație identitară, martor al valorilor culturale în care cred. Ce au însă în comun toţi marii colecţionari este pasiunea pentru artă, ca formă sublimă și complexă de mesaj sintetic al unei culturi, al unei civilizații pe care au cunoscut-o și admirat-o.

Piaţa de artă este în continuă schimbare – şi nu este întru-totul transparentă. Raportul nostru de piaţă urmăreşte să ofere o imagine de ansamblu cât mai fidelă a acestei pieţe, bazându-se în primul rând pe datele precise ce rezultă, regulat, în urma licitaţiilor de artă românească din România și străinătate. Explorează tendinţele “macroeconomice” de evoluție a acesteia, punând la dispoziţie statistici, subliniind fenomene actuale şi curente artistice în vogă.

De reținut însă că acest raport de piață nu vrea să reprezinte și nu este un ghid de gust în cât privește investiția personală în arta românească. Fiecare operă este unică, cu propria ei identitate, propriul context şi propria istorie, conotând valori culturale diferite, cărora doar destinatarul lor final le găsește folosința ultimă. Scopul nostru este acela de a vă pune la dispoziţie informaţii şi expertiză despre felul cum ați putea „,naviga” în complexa lume actuală a artei şi cum pot fi interpretate datele frecvent vehiculate cu privire la această piață, ce se dezvoltă, an de an, din ce în ce mai interesant și mai internațional.

Pe măsură ce lumea sărbătorește 25 de ani de la căderea Zidului Berlinului și România intră în al 25-lea an de la eliberarea de sub regimul comunist, tânăra piață românească de artă prezintă semne contradictorii.

Pornind de la zero în 1990, prima casă de licitații din România a apărut imediat după revoluție. Cu toate acestea, a durat mai mult de 20 de ani pentru ca piața să ajungă la un prim nivel de funcționalitate, cu o bază fermă de cumpărători frecvenți de artă, un număr decent de case de licitații funcționale, o rețea de galerii cu expunere internațională și un portofoliu minim necesar de instrumente de piață. Odată cu creșterea cererii de artă și conștientizarea crescândă a valorilor patrimoniale, în anii 2011-2013 prețurile au crescut exponențial, volumele de vânzări publice crescând de la 2,5 milioane EUR în 2008 la 15,1 milioane EUR în 2013.

Anii 2014-2015 au înregistrat evoluții importante în ceea ce privește numărul și calitatea jucătorilor de pe piață. Anul 2014 a marcat prima ediție a târgului internațional de artă românesc, Art Safari București, reiterat și extins cu succes în 2015 și 2016, și prima casă de licitații exclusiv online, Lavacow. Anul 2015 a adus prima ediție a Art Encounters Timișoara, un eveniment bienal de o lună care a transformat vestul României într-un centru de expoziții de artă contemporană, ateliere și discuții, atrăgând curatori internaționali, artiști și public în România. De asemenea, merită menționată deschiderea unei noi galerii de artă contemporană și a unui nou spațiu operat de ARCUB (Centrul Cultural al Municipiului București).

Privind evoluția României pe scena internațională de artă, anii 2014 și 2015 sunt plini de realizări. Probabil cel mai aclamat este succesul lui Adrian Ghenie pe piața internațională. Tânărul artist român a intrat în liga internațională a artiștilor de elită, sărbătorind în iulie 2014 prima sa vânzare de peste 1 milion de euro, un nivel de preț pe care l-a confirmat și l-a depășit considerabil de atunci, stimulat și de o reprezentare de succes la Bienala de la Veneția în 2015.

Cu toate acestea, rezultatele pieței publice de artă la nivel local nu reflectă în totalitate aceste evoluții. 2014 și 2015 au înregistrat prima temperare a licitațiilor de artă din România de la căderea comunismului. În timp ce segmentul mediu al pieței de licitații a devenit mai solid, lucrările de tip „trofeu” au rămas în urma așteptărilor anterioare privind prețul. Partea pozitivă este că această contracție s-ar putea dovedi a fi o binecuvântare deghizată, deoarece menține piața românească departe de supraîncălzire și asigură faptul că, pe termen lung, prețurile cresc într-un ritm fundamentat și sustenabil, cu perioade de fluctuații sănătoase de ajustare a prețurilor în jurul tendinței ascendente.

Vorbind despre termen lung, există semne pozitive, cu tot mai mulți jucători interesați de piața de artă din România. În 2016-2017, așteptăm cu nerăbdare deschiderea iminentă a unui important muzeu privat pentru arta românească recentă, continuarea și extinderea evenimentelor internaționale deja consacrate precum Art Safari București și Art Encounters Timișoara, includerea României în prima ediție a My Art Guide East Central Europe, dar și vizitele tot mai frecvente ale comisiilor de achiziții de la muzee internaționale precum Tate Modern sau Beelden aan Zee, atrase de vizibilitatea crescută a artei contemporane românești.

AI responses may include mistakes. Learn m

Anul 2013 se înscrie în trendul ascendent pe care a pornit piața de artă din România, în urmă cu mai bine de 5 ani. Continuând creșterile spectaculoase înregistrate în anii precedenți, 2013 a fost un an în care jucătorii din piața de artă s-au concentrat pe sporirea numărului de clienți, prin diversificarea constantă a ofertei și prin activități conexe de formare și educare a publicului amator de artă.

Piața licitațiilor de artă din România s-a situat în 2013 la aprox. 15,1 milioane euro, într-o piață de artă ce poate fi estimată ca depășind 28 milioane euro. Diversificarea ofertei în piață a dus la creșterea numărului de tranzacții, licitațiile de artă înregistrând cu 6% mai multe obiecte de artă adjudecate decât în 2012.

Segmentul principal în licitațiile de artă din România a rămas arta de patrimoniu, în special creația artiștilor de importanță națională, ce concretizează în continuare cele mai mari valori de piață. Anul 2013 a oferit un nou record absolut pentru piața românească de artă: opera „Două fete” de Ștefan Luchian a fost adjudecată pentru suma de 300.000 euro. Dacă la vârful ofertei competiția este de regulă limitată, cele mai spectaculoase creșteri în sistemul licitațiilor sunt obținute de clasicii sfarsitului sec. XIX si inceputului sec. XX, precum și de moderniștii consacrați ai picturii interbelice, a căror accesibilitate relativă încă îi face cei mai căutați în rândul cumpărătorilor de artă.

Surpriza pieței de artă în 2013 a fost arta contemporană, cu vânzări în licitațiile naționale de artă cu 10% mai mari decât în 2012 (aprox. 1,4 milioane euro), noi recorduri de autor și succese notabile la nivel internațional. Dar în ciuda creșterilor semnificative în ultimii 3 ani, piața de artă contemporană românească este încă în proces de treptată cunoaștere și apreciere, departe de potențialul atins de țări din regiune precum Polonia, Rusia, Ucraina, Turcia ș.a.m.d.

În top 10 tranzacții în piața de artă din România în 2013, a căror sumă totală se ridică la 1.237.000 euro (cu 8% mai mult decât valoarea totală a top 10 tranzacții în 2012), pe lângă marii maeștri, veterani ai recordurilor în piața de artă românească (Grigorescu, Andreescu, Luchian și Tonitza, care ocupă fiecare mai multe poziții în clasament), pentru prima dată se regăsește avangardistul Victor Brauner, cu opera „Poetul Geo Bogza arată capului său peisajul cu sonde”. Tabloul a fost adjudecat pentru suma de 120.000 euro, în licitația Artmark din februarie 2013.