Flori (2 panouri decorative) - Artmark România

ulei pe pânză

Cele două lucrări fac parte dintr-un ansamblu decorativ ce înfrumuseţa interiorul unei case bucureştene. Tot acolo se aflau alte două picturi monumentale de Mützner şi trei de soţia sa, Rodica Maniu, împreună alcătuind o decoraţie murală concepută după un program iconografic preliminar. Pânzele, cu o compoziţie pe verticală, au fost realizate pentru a încadra intrarea în camera de zi, fiind montate în perete printr-un procedeu numit maruflare, mai exact prin lipirea de suportul mural cu o substanţă specială. Comanditarul a apelat la această variantă probabil din cauza planului circular al spaţiului, care nu permitea instalarea unor panouri rigide, decorul trebuind să se modeleze de jur împrejurul camerei. Pictura murală în ulei ar fi fost o altă opţiune, procedeu practicat în epocă pentru înfrumuseţarea pereţilor şi tavanelor. Cu viziuni mai înnoitoare, se poate ca proprietarul casei să nu fi dorit o pictură parietală comună, care de altfel nu ar fi avut trăinicia şi nici adaptabilitatea unei pânze. Este de asemenea posibil ca de la bun început, acesta să-şi fi dorit o decoraţie realizată de soţii Mützner-Maniu şi să se fi sfătuit cu aceştia în privinţa tehnicii de lucru. Pictura pe pânză era un mediu cunoscut celor doi, pe când pictura murală nu se afla printre preocupările lor, iar lucrul în atelier le era probabil mult mai comod, chiar dacă, de această dată, lucrările aveau o dimensiune excepţională. Este interesant de aflat ce probleme le-a ridicat celor doi pictori realizarea acestui ansamblu impresionant, însă mai importante sunt ideile transmise de operele care l-au compus. Mützner, asemenea postimpresioniştilor, de care îl legau mai multe dintre problemele pe care şi le punea, era preocupat de a investi obiectele din picturile sale cu simbolism, astfel că pentru cele două panouri ce i-au fost comandate, a ales două flori ale căror semnificaţii se încadrau în ideea generală a ansamblului şi a căror statură verticală se adapta compoziţiei. Panourile cu plante sunt cele care comunică cea mai multă voioşie şi energie vitală, fiind înzestrate cu sensurile atribuite fiecăreia dintre flori. Floarea soarelui a fascinat oamenii prin comportamentul său unic, denumit fototropism, un motiv care a apărut în numeroase mituri antice şi a fost privit ca un simbol al loialităţii şi statorniciei. Asemănarea lor fizică cu soarele a influenţat şi alte semnificaţii, petalele fiind asociate cu razele strălucitoare, evocatoare de sentimente de căldură şi fericire. Totodată, sensurile de care se leagă adesea floarea soarelui sunt cele de adoraţie şi longevitate. În pictură, apariţia ei transmite aceleaşi gânduri luminoase, de bucurie şi vitalitate, aducând strălucire în orice spaţiu. Poate cele mai celebre picturi cu floarea soarelui sunt cele realizate de Van Gogh, care reprezentau pentru artist fericirea şi încrederea în viitor. Lucrarea lui Mützner are mai ales funcţie ornamentală şi deşi reprezintă planta cu interes pentru realitate, aceasta este supusă unor stilizări pentru integrarea în temă şi compoziţie. Înfăţişată în momentul său de apogeu al forţei vegetale, floarea-soarelui îşi întinde zveltă tulpina perfect verticală şi poartă frunze ample şi flori numeroase care radiază de energie şi optimism. Celălalt panou reprezintă o nalbă, plantă originară din Asia Centrală şi de Sud-Vest, cu o istorie celebră în Japonia, unde a fost aleasă ca emblemă a familiei conducătoare Tokugawa şi nu mai puţin în operele de artă, unde a fost ilustrată deseori. Pictura lui Van Gogh “Vază cu nalbe” este una dintre cele mai cunoscute apariţii ale sale. Aportul nalbei în artă se leagă şi de folosirea ei pentru crearea unui pigment roşu-ruginiu. Ca simbol, nalbele înfăţişează în general abundenţa şi fertilitatea, iar bobocii se dăruiesc tinerelor mame sau femeilor care aşteaptă un copil, pentru a-i purta noroc în timpul sarcinii sau a întâmpina naşterea. Uneori sunt oferite cuplurilor proaspăt căsătorite, pentru a le face o urare pentru o familie numeroasă şi fericită. Alegerea lui Mützner de a ilustra această floare se poate lega de experienţa sa japoneză: în această ţară floarea are chiar un festival dedicat ei, pe 15 mai, în Kyoto, oraş care a rămas în sufletul artistului. Totodată, este posibil ca pictorul să fi optat pentru nalbă datorită semnificaţiilor de bun augur pe care le poartă pentru familia care locuia în casă, precum şi pentru ţinuta sa verticală, graţioasă, potrivită pentru spaţiul desemnat. Florile sunt proiectate pe un fundal ce sugerează un peisaj, pentru a crea o imagine unitară din punct de vedere al perspectivei cu celelalte lucrări din ansamblu, ce ilustrează peisaje panoramice. Dacă floarea soarelui întruchipează o natură fecundă de vară, faza ascendentă al vegetaţiei, tonurile închise de verde folosite sugerând vitalitatea plantei, nalba ilustrează faza descendentă în ciclul natural. Multe din flori au căzut, frunzele sunt în diferite stadii de uscare, iar micile plante cu flori din primul plan, care în pictura cu floarea soarelui sunt proaspete şi viu colorate, aici apar arse de soare, în nuanţele toamnei. Semnificaţiile cu care sunt atribuite, modul desăvârşit de realizare şi provenienţa lor dintr-un ansamblu cu un interesant program iconografic, fac din panourile cu flori piese decorative de excepţie, importante şi ca aspect inedit al operei lui Mützner.

MARIAN, Rodica, “Samuel Mützner 1884 – 1959”, Ed. Antet, Bucureşti, 2005

width: 44 cm
height: 180 cm

13. Flori (2 panouri decorative)

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!