Brutărie (Casă cu cer închis)

signature

semnat dreapta jos, cu gri, Gh. Petraşcu

medium

ulei pe pânză

description

Deceniul al doilea al secolului al XX-lea, marcat de disputele asupra tradiției și modernității artei românești, îl găsesc pe Gheorghe Petrașcu ”instalat în coordonate stilistice definitive.” Deschisese după război, în 1919, o nouă expoziție care a avut același succes ca cea din 1915, atât din partea criticii cât și publicului, cumpărător sau admirator. În cadrul acesteia noutatea o reprezentau multitudinea naturilor statice cu flori și interioarele, în trecut pictorul afirmându-se ca peisagist, fiind ajutat de firea orientată spre călătorie și aventură, poposind, pentru a se bucura de lucrul în plein-air, în peste 70 de localități. Deși nu a fost atras de ancheta inițiată de Comarnescu ori de discuțiile ulterioare asupra specificului românesc, nici teoretice, nici plastice, 12 din operele sale se regăsesc, în 1925, printre cele selectate să participe la ”Expoziția românească de artă veche și modernă” de la Jeu de Paume din Paris, organizată de Henri Focillon care oferea publicului o viziune asupra artei plastice românești, definindu-i influențele și reprezentanții. Era un an fast pentru Petrașcu, care deschidea a noua personală și primea Premiul Național. Asimilat curentului impresionist, Petrașcu era mai degrabă un adept al postimpresionismului, în fapt a unui stil puternic personal care se revendica de la ambele curente. Structural nu se putea exprima cu ajutorul tehnicii impresionismului, fiind caracterizat de rigoare și sobrietate, cât și de folosirea abundentă a pastei care se mineraliza pe pânză. În lungile sale călătorii, peisajul a fost cel care l-a ghidat constant spre înregistrarea subiectivă a realului, folosindu-se de materia picturală ca un pandant al celei din care era formată realitatea. De latfel, Vasile Florea observa ”cum un fost student în științele naturale nu pare atras deloc de botanică și zoologie,” ci de ”casele bătrîne de la Vitre, de nisipul dobrogean, de marmura Veneției, de calcarul de la Toledo, de zidurile galbene, verzi, roșii ale Sighișoarei sau de cele albe, monahale de la Viforîta sau Târgoviște”. În peisajele sale cu case, acestea par mai întotdeauna stinghere, chiar pustii. Arareori regăsim în acestea prezența umană și indicii ale acesteia, cum ar fi gardul ori curtea. Sunt aproape decupate din realitate și transferate pânzei. Deși par pustiite, ”Casele” ori ”Brutăriile” sale nu sunt însoțite de sentimentul dezolant al sărăciei ori abandonului, ci păstrează caracteristica operei sale, aceea a încremenirii, la care contribuie cromatica și bogăția pastei. Petrașcu reușește astfel să transmită, folosind unitar aceaste coordonate ale stilului, fascinația sa egală pentru o brutărie românească și un pod din Spania ori o casă venețiană. Abandonarea preciziei desenului în favoarea culorii vin să susțină abandonul senzual al pictorului spre redarea afectivă, încărcată de emoție, trăsătură ce îl apropie de impresionism. Construcția solidă și rigoarea construcției spațiului cade tot în sarcina masei de culoare, întinsă de obicei pentru emfază cu ajutorul cuțitului. Acuzat la un moment dat că lucrează “cu șapca trasă pe ochi”, de obicei la crepuscul, își va mai lumina paleta, reintroducând albul în punctarea volumelor. Folosit pentru a accentua dramatismul cerului, intră în contrast și cu acoperișul casei, orientând ochiul spre bogăția de nuanțe ale pământului – ocruri, și brunuri alături de griuri colorate albastru ori roz. Folosirea luminii ca o sursă dirijată, cu rol structural ca și umbra, relevă o tendință spre claustrare, pictorul evitând să redea spațiile vaste, peisajele ce se întind în spatele caselor ori podurilor. Pictor autentic, Gheorghe Petrașcu și-a tras seva inspirației din componenta telurică, atât în ceea ce privește cromatica, cât și temele alese.

bio

FLOREA, Vasile, ”Petrașcu,” Ed. Meridiane, București, 1989 OPRESCU, George, ”Gheorghe Petrașcu,” Ed. Meridiane, București, 1963 SCHOBEL, Doina, CONSTANTINESCU, Paula, ”Expoziția de pictură Gheorghe Petrașcu,” Muzeul de Artă al R.S.R, București, 1972

dimensions

width: 56 cm
height: 47 cm

research_info

Pe verso etichetă de participare în “Expoziția de Arte Plastice din Paris”, 1925 cu mențiunea provenienței din colecția Adolphe Ruleta O variantă a lucrării a figurat în colecția Berkovitz și este reprodusă în “Peisajul impresionist în pictura din România“, Mircea Deac, Monitorul Oficial, 2009, p. 67

INFORMAȚII SUPLIMENTARE

Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.

12. Brutărie (Casă cu cer închis)

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!