Oltean cu cobiliță - Artmark România

semnat stânga jos, cu roșu, Schweitzer - Cumpăna

ulei pe carton

În formarea sa artistică, semnificativ a fost momentul plecării la Berlin, din 1904, unde a urmat cursurile Academiei Regale de Arte Frumoase. A studiat pictura, în spirit conservator, cu Adolf Schlabitz, Erich Hanche şi Arthur Kampf. Perioada studiilor berlineze a determinat apropierea sa de expresionismul german, dar şi contactul cu impresionismul şi mişcarea Secession. La sfârşitul celor patru ani de studii în cadrul instituţiei, Schweitzer deprinsese disciplina riguroasă în spiritul căreia predau pictura profesorii săi şi stăpânea în chip desăvârşit desenul şi tehnica picturală, fiind printre cei cinci studenţi, din doisprezece admişi în primul an, care au absolvit cursurile Academiei. Mai mult decât modelul compoziţiilor istorice propus de profesorii săi berlinezi, asupra lui Schweitzer-Cumpăna a acţionat impresia lăsată de lumea satului, în timpul unei perioade de lucru la Dragoslavele, experienţă care i-a marcat întreaga operă. Tematica ţărănească va deveni o constantă în pictura sa, el zugrăvind satul românesc tradiţional folosindu-se de mijloace moderne de expresie. După întoarcerea de la studii, trei ani îi petrece la Cumpăna, satul în care se stabilise familia sa, unde a pictat inspirat de peisajul argeşean cu coline blânde, de viaţa şi arta ţăranilor. În anul 1921 adaugă numelui său de familie numele satului de care se simţea profund legat, devenind cunoscut drept Schweitzer-Cumpăna. După revenirea în ţară, în 1911, începe să trimită lucrări la Saloanele Oficiale şi la expoziţiile Tinerimii Artistice. În 1920 deschide în Sala Exarhu a Ateneului Român prima sa expoziţie personală importantă, care se bucură de un mare succes. Picturile sale primesc aprecierea sculptorului Storck şi cronici favorabile scrise de Arthur Verona şi Emanoil Bucuţa. Nicolae Tonitza şi doctorul Iosif Dona îi cumpără lucrări, iar Anastase Simu achiziţionează mai multe picturi pentru colecţia Muzeului Simu, fondat în 1910. Această întâmplare, împreună cu recunoaşterea venită din partea criticului Nichifor Crainic, au însemnat consacrarea sa artistică. Tonitza semnala, într-o cronică a expoziţiei, spiritul münchenez care se întrevedea în siguranţa şi îndrăzneala stilului său, iar Nicolae Iorga admira originalitatea cu care Schweitzer trata tematica ţărănească, fără “poezia convenţională”, referindu-se la frecventele pastişări ale stilului grigorescian în imagini ale vieţii de la ţară pline de lirism. Părăseşte ţara în 1931, cu intenţia de a face o călătorie scurtă la Paris, dar atmosfera capitalei Franţei îl fascinează, iar acceptarea lucrărilor sale la Expoziţia anuală a Asociaţiei Pictorilor Francezi îl încurajează să rămână o vreme mai îndelungată. Deschide o expoziţie personală la Galeria Janne Castel, având în paginile catalogului un text semnat de poeta Elena Văcărescu, eveniment remarcat de critica de artă din capitala Franţei şi consemnat apreciativ în numeroase articole în ziare şi publicaţii de specialitate: Le Temps, l’Art Vivant, Cinéma. Elena Văcărescu scria despre sentimentul de nostalgie care a cuprins-o privind pânzele care înfăţişau viaţa din satul românesc, într-o viziune pe care o considera conformă cu realitatea, fără excese, evocatoare a aspectelor semnificative ale existenţei cotidiene a ţăranilor. Cronicile pozitive au atras vizitatori de seamă, printre aceştia numărându-se şi Eustaţiu Stoenescu. Întors la Bucureşti, întreţine o activitate expoziţională intensă, par- ticipând la expoziţiile Tinerimii Artistice, la Saloanele Oficiale şi organizând personale, la Ateneu, la Sala Dalles sau în atelierul său. Cu expoziţii deschise aproape în fiecare an şi în medie 100 de lucrări prezentate în cadrul fiecăreia, Schweitzer-Cumpăna avea în execuţie aceeaşi energie vitală exprimată de pânzele sale. Productivitatea şi predilecţia către temele de inspiraţie ţărănească au dus la convenţionalismul unora dintre lucrări, care manifestă însă spiritul său riguros în desăvârşirea formei. Schweitzer-Cumpăna era, spre sfârşitul perioadei interbelice, un artist consacrat, apreciat de critica de artă şi aflat în atenţia colecţionarilor. Notorietatea de care se bucura în societatea românească este subliniată de vizitele frecvente ale Reginei Maria în atelierul său, precum şi de numeroasele achiziţii ale Regelui Carol al II-lea. Alături de Tonitza, Ghiaţă, Ştefan Popescu, participă la decorarea noului Palat Regal, inaugurat în 1935. În 1951 a fost numit profesor la Institutul de Arte Plastice “N. Grigorescu” din Bucureşti, iar la împlinirea vârstei de 70 de ani i s-a conferit titlul de Maestru Emerit al Artei. Artistul a donat o parte reprezentativă a operei sale muzeelor de artă din Bucureşti, Piteşti, Brăila, Galaţi şi Craiova. Aprofundarea expresiei artistice a unui anumit aspect al existenţei şi anume traiul simplu al oamenilor din satul românesc atrage atenţia asupra personalităţii artistice a lui Schweitzer-Cumpăna care, expus noilor curente din arta europeană, a asimilat lecţiile impresionismului, adaptându-le propriilor căutări. Sugestiile primite dinspre arta franceză a începutului de secol XX, alături de experienţa lucrului în natură, i-au influenţat stilul pictural, caracterizat printr-un joc de pete de culori clare, aplicate în tuşe ferme, dinamice, încărcate de pastă, care compun forme solide, cu structuri riguroase. Opera sa este prin excelenţă umană, se concentrează asupra omului surprins în diferite acţiuni ce ţin de rutina vieţii la ţară, scene de muncă dar şi ipostaze meditative, arătând o bună cunoaştere a oamenilor şi o afinitate spirituală cu aceştia. Ţăranul lui Schweitzer-Cumpăna este apăsat de greutatea propriei existenţe, dar înfruntă totul cu putere, este resemnat în faţa sorţii şi în unele momente reflexiv, surprins singur ori în grupuri, mereu în interiorul lumii lui, inconştient de prezenţa privirii artistului. La unele scene, acesta este martor discret, aflat la o distanţă care îl face neobservat, notând cu un fin simţ de observaţie, instantanee din activităţile oamenilor pe care îi studiază. “Ţăranii pictaţi de el au aceeaşi înfăţişare aspră; în cele mai bune portrete ale sale, o umanitate caldă respiră în înfăţişarea acestor oameni pe care artistul i-a înfăţişat cu grija de a feri aceste imagini portretistice de refluxul idilismului. Măsura în care a izbutit dă adevărata valoare acestei picturi, viguroasă şi stenică, de o netăgăduită consecvenţă stilistică.” (1) Pictura “Oltean cu cobiliţă” este caracteristică pentru stilul Schweitzer-Cumpăna, care a rămas fidel de-a lungul întregii sale cariere, unui mod teluric de utilizare a pastei, în straturi groase, suprapuse, care realizează efecte cromatice printr-o iluminare puternică. Lumina accentuează volumele, nu le dizolvă, imaginea fiind construită cu o vădită preocupare pentru sugestia sculpturalităţii formelor. Stratul de culoare lasă să se citească gesturile cu care a fost aplicat şi capătă funcţie senzorială, ghicindu-se intenţia artistului de a atribui materiei în sine expresivitate. Atenţia acordată pastei coloristice nu l-a împiedicat să se concentreze asupra caracterizării afective a personajului, un bărbat cu aceeaşi robusteţe şi verticalitate ca majoritatea ţăranilor lui Schweitzer-Cumpăna, pe care povara cobiliţei nu reuşeşte să le diminueze. Imaginea capătă valoare simbolică pentru forţa morală şi demnitatea pe care o atribuie ţăranului român, într-o perioadă în care această categorie socială se confrunta cu mari nedreptăţi. Note: (1) Vasile Drăguţ, Vasile Florea, Dan Grigorescu, Marin Mihalache, “Pictura românească în imagini”, p. 244

“Expoziţia Schweitzer-Cumpăna: noiembrie-decembrie 1967”, Bucureşti, Sala Dalles DRĂGUŢ, Vasile; FLOREA, Vasile; GRIGORESCU, Dan; MIHALACHE, Marin, “Pictura românească în imagini”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1970 DREPTU, Ruxandra, “Atelierul modelul pictorul”, Muzeul Naţional de Artă al României, 2008 IONESCU, Radu, “Rudolf Schweitzer-Cumpăna”, Fundaţia Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Bucureşti, 2003 POENARU, Gheorghe, “Schweitzer Cumpăna”, Meridiane, Bucureşti, 1969

width: 65 cm
height: 86 cm

2. Oltean cu cobiliță

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!