Plajă la Mangalia - Artmark România

semnat dreapta jos, cu brun, Tonitza

ulei pe carton

Pictor, grafician, literat, critic de artă şi profesor, Nicolae N. Tonitza este una dintre personalitățile emblematice ale artei româneşti moderne. Cunoscut drept ”pictorul copiilor”, datorită portretelor de copil pe care le-a reprezentat prin prisma amintirilor propriei copilării triste, marcate de neajunsuri şi violență în familie, Tonitza s-a conturat plastic drept unul dinte cei mai autentici reprezentanți ai expresionismului în arta românească modernă. Arta sa, profund angajată social, conturează viaţa oamenilor simpli, de care se simte permanent ataşat sentimental, chiar şi într-o perioadă în care, în plan teoretic, aderă la unele idei junimiste. Viitorul pictor s-a născut la 13 aprilie 1886, într-o familie modestă de vechi răzeşi moldoveni. Urmează cursurile primare şi gimnaziale în localitatea natală, fiind coleg cu Alexandru Vlahuţă. În toată această perioadă, precum şi în timpul studiilor la Şcoala de Belle Arte din Iaşi (unde a studiat cu Gheorghe Popovici) a fost sprijinit financiar de un unchi bogat, croitorul Petru Vasiliu. La cafeneaua Traian din Iaşi s-a apropiat de intelectualitatea de stânga, în ale cărei idei s-a regăsit pe tot parcursul vieţii și a început să publice grafică satirică și caricatură în revista Furnica. A terminat studiile la Iaşi, fără să-şi ia diploma, iar în 1907 a plecat la München pentru a-şi continua pregătirea profesională. S-a înscris la Academia Regală de Artă şi a studiat în atelierul lui Hugo Freiherr von Habermann (1849-1929), președinte al grupării Secession. După un an şi jumătate a părăsit şcoala, şi după peregrinări prin Italia ajunge la Paris. Anul 1908 marchează debutul său ca publicist: scrie un articol despre München şi îl trimite revistei ieşene Arta Română. În perioada pariziană, desfășoară o amplă activitate publicistică, luând și lecții de desen în atelierele pictorilor Edmond Aman Jean (1850-1925) și Pierre Laprade (1875-1932). A frecventat cursurile unor academii libere din Montparnasse și a lucrat să-și perfecționeze desenul realizând copii după maeștrii artei clasice la muzeul Luvru. ”Parisul mă înlănțuise, mă amețise chiar”, mărturisea artistul după revenirea în țară din 1911. Primii ani după întoarcerea în România, Tonitza, confruntat cu dificultăți financiare din ce în ce mai mari, pictează biserici și expune deseori în holul hotelului Traian sau în sediile unor ziare de stânga lucrări de mici dimensiuni, care se puteau vinde mai ușor. În această perioadă, preocupările sociale se întrevăd în fiecare compoziţie în parte. Reia ideile dostoievskiene despre umilinţă, care reprezintă un evident protest social împotriva stării de lucruri existente. Debutează în 1911 cu două lucrări incluse în expoziția Tinerimii Artistice, an din care a devenit o prezență constantă pe simezele românești. A participat la Saloanele Oficiale cu lucrări de pictură și grafică (1925, 1926, 1927, 1928, 1929, 1930, 1931, 1932, 1933, 1936, 1937, 1938, 1939, 1940) și expozițiile grupării Arta română (1918, 1919, 1922, 1923). Perioada războiului a fost una de grele încercări pentru tânărul artist aflat încă în formare. În 1916, Tonitza răspunde ”ordinului de chemare” şi se prezintă la baza regimentului 84. În luptele din 20 - 25 august, regimentul său este nimicit, iar pictorul ajunge prizonier de război în lagărele de la Razgard. Realizează o serie de compoziţii inspirate de lumea macabră a războiului. Lucrările pe care le-a realizat în această perioadă lasă să se întrevadă sentimentul anxietăţii copleşitoare a individului descompus de ororile războiului. Cele aproape 1000 de desene pe care le-a realizat cu scopul de a le publica într-un album pacifist au fost confiscate şi distruse de comandantul de garnizoană. După război a refăcut din memorie câteva compoziţii având ca temă mizeria şi zădărnicia războiului. După război deschide o expoziție (1920) împreună cu Ștefan Dimitrescu, prieten și coleg împreună cu care a mai avut o expoziție și în anul 1916. Din 1926 cei doi artiști, împreună cu Francisc Șirato și sculptorul Oscar Han se constituie într-un grup, format exclusiv pe criterii de prietenie și idei comune despre viață: “Grupul celor patru”. Vor expune constant împreună, până la moartea prematură a pictorului Ștefan Dimitrescu. Expozițiile grupului, deschise în 1926, 1927, 1928, 1929, 1930, 1933, 1934 și 1935 (ultimele fiind deschise după moartea lui Dimitrescu) au adus notorietatea bine-meritată celor patru artiști. După anul 1935, legăturile s-au păstrat, Nicolae Tonitza și Francisc Șirato fiind din nou prezenți pe aceeași simeză, la Sala Dalles, în 1938. Din 1924, odată cu deschiderea Expoziției Internaționale de Artă de la Veneția, unde este prezent cu două lucrări, Tonitza este inclus în cele mai importante selecții de artă românească, expuse internațional: Exposition d’art roumain ancien et moderne au Musée du Jeu de Paume (Paris, 1925), Exposition internationale de Barcelone (Barcelona, 1929), Tentoonstelling van Roemeesche Kunst Gemeente Museum voor moderne Kunst (Te’s-Gravenhage, 1930), La Roumanie à l’Exposition Universelle de Bruxelles (Bruxelles, 1935), Exposition internationale (Paris, 1937), The International exhibition (New York, 1939). Creația lui Nicolae Tonitza se prezintă unitară, artistul perfecționându-se de la o lucrare la alta. A fost preocupat de un registru tematic divers, de la artă militantă cu componentă socio-politică profundă la naturi statice, peisaje citadine sau rurale sau portrete. Evoluând de la simbolism și impresionism spre linia anguloasă și cromatica acuzată a expresionismului german, personalitatea sa plastică se conturează în linia unui modernism intelectual, aplicat cu rigurozitate deopotrivă teoretic și practic. (V.I.)

Brezianu, Barbu, ”Tonitza”, Ed. Academiei R.S.R, București, 1967

height: 39 cm
custom: 49,5

Lucrarea provine din colecția diplomatului român Vasile Stoica, colecție preluată în 1977 de Muzeul Național de Artă al României, iar după căderea regimului comunist, în urma unui şir îndelungat de procese, restituită moştenitorilor diplomatului, în cursul anului 2009

17. Plajă la Mangalia

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!