Hamali în portul Brăila - Artmark România

signature

semnat și datat stânga jos, cu roșu, Schweitzer-Cumpăna, (1)926

medium

ulei pe carton

description

“..unul dintre artiştii care contează şi vor conta în istoria artei ţării sale.” (George Oprescu). În formarea sa artistică, decisivă a fost plecarea la Berlin în 1904, unde a urmat cursurile Academiei Regale de Arte Frumoase. A studiat pictura, în spirit conservator, cu Adolf Schlabitz, Erich Hanche şi Arthur Kampf. Perioada studiilor berlineze a determinat apropierea sa de expresionismul german, dar şi contactul cu impresionismul şi mişcarea Secession. La sfârşitul celor patru ani de studii în cadrul instituţiei, Schweitzer deprinsese disciplina riguroasă în spiritul căreia predau pictura profesorii săi şi stăpânea în chip desăvârşit desenul şi tehnica picturală, fiind printre cei cinci studenţi, din doisprezece admişi în primul an, care au absolvit cursurile Academiei. Mai mult decât modelul compoziţiilor istorice propus de profesorii săi berlinezi, asupra lui Schweitzer-Cumpăna a acţionat impresia lăsată de lumea satului, în timpul unei perioade de lucru la Dragoslavele, experienţă care i-a marcat întreaga operă. Tematica ţărănească va deveni o constantă în pictura sa, el zugrăvind satul românesc tradiţional folosindu-se de mijloace moderne de expresie. După întoarcerea de la studii, trei ani îi petrece la Cumpăna, satul în care se stabilise familia sa, unde a pictat inspirat de peisajul argeşean cu coline blânde, de viaţa şi arta ţăranilor. În anul 1921 adaugă numelui său de familie numele satului de care se simţea profund legat, devenind cunoscut drept Schweitzer-Cumpăna. După revenirea în ţară, în 1911, începe să trimită lucrări la Saloanele Oficiale şi la expoziţiile Tinerimii Artistice. În 1920 deschide în Sala Exarhu a Ateneului Român prima sa expoziţie personală importantă, care se bucură de un mare succes. Picturile sale primesc aprecierea sculptorului Storck şi cronici favorabile scrise de Arthur Verona şi Emanoil Bucuţa. Nicolae Tonitza şi doctorul Iosif Dona îi cumpără lucrări, iar Anastase Simu achiziţionează mai multe picturi pentru colecţia Muzeului Simu, fondat în 1910. Această întâmplare, împreuna cu recunoaşterea venită din partea criticului Nichifor Crainic, au însemnat consacrarea sa artistică. Tonitza semnala, într-o cronică a expoziţiei, spiritul münchenez care se întrevedea în siguranţa şi îndrăzneala stilului său, iar Nicolae Iorga admira originalitatea cu care Schweitzer trata tematica ţărănească, fără “poezia convenţională”, referindu-se la frecventele pastişări ale stilului grigorescian în imagini ale vieţii de la ţară pline de lirism. În 1929, călătoreşte timp de mai multe luni în Macedonia, Grecia şi Turcia, spaţiul mediteranean trezindu-i interesul pentru lumină ca element plastic şi diversificându-i semnificativ tematica şi cromatica lucrărilor. Rezultatul contactului său cu regiunea însorită, care a contribuit la transformarea personalităţii sale artistice, alături de influenţele impresioniste, apare în expoziţia din noiembrie, de la Sala Ileana a librăriei Cartea Românească. Lucrările expuse, pictate în călătorie sau lucrate în atelier după desene făcute la faţa locului, dovedeau detaşarea de rigorile dobândite pe filiera şcolii berlineze şi apropierea de zona stilistică înnoitoare a artei franceze. Părăseşte ţara în 1931, cu intenţia de a face o călătorie scurtă la Paris, dar atmosfera capitalei Franţei îl fascinează, iar acceptarea lucrărilor sale la Expoziţia anuală a Asociaţiei Pictorilor Francezi îl încurajează să rămână o vreme mai îndelungată. Deschide o expoziţie personală la Galeria Janne Castel, având în paginile catalogului un text semnat de poeta Elena Văcărescu, eveniment remarcat de critica de artă din capitala Franţei şi consemnat apreciativ în numeroase articole în ziare şi publicaţii de specialitate: Le Temps, l’Art Vivant, Cinéma. Elena Văcărescu scria despre sentimentul de nostalgie care a cuprins-o privind pânzele care înfăţişau viaţa din satul românesc, într-o viziune pe care o considera conformă cu realitatea, fără excese, evocatoare a aspectelor semnificative ale existenţei cotidiene a ţăranilor. Cronicile pozitive au atras vizitatori de seamă, printre aceştia numărându-se şi Eustaţiu Stoenescu. Expune din nou la Expoziţia Asociaţiei Pictorilor Francezi, participarea sa fiind bine primită de critică. În timpul şederii în Paris şi-a diversificat tematica, picturile sale ilustrând vederi ale străzilor înguste cu case vechi, malurile Senei, pieţe şi bulevarde faimoase. Se întoarce după aproape doi ani şi reia temele care l-au consacrat la Bucureşti, într-un stil influenţat de experienţa pariziană şi abordat într-o tehnică personală, care îl distinge printre pictorii generaţiei sale. Aşterne straturi groase de culoare pe pânză folosind cuţitul, un procedeu folosit înainte de Petraşcu şi în aceeaşi perioadă, într-o manieră diferită, de Ţuculescu. Întors la Bucureşti, întreţine o activitate expoziţională intensă, participând la expoziţiile Tinerimii Artistice, la Saloanele Oficiale şi organizând personale, la Ateneu, la Sala Dalles sau în atelierul său. Cu expoziţii deschise aproape în fiecare an şi în medie 100 de lucrări prezentate în cadrul fiecăreia, Schweitzer-Cumpăna avea în execuţie aceeaşi energie vitală exprimată de pânzele sale. Productivitatea şi predilecţia către temele de inspiraţie ţărănească au dus la convenţionalismul unora dintre lucrări, care manifestă însă spiritul său riguros în desăvârşirea formei. Reluarea subiectelor în opera sa este cu atât mai interesantă cu cât artistul continuă să călătorească în Italia şi în Germania, contactul cu aceste medii artistice rămânând aproape fără ecou în ceea ce priveşte tematica picturilor sale. Schweitzer-Cumpăna era, spre sfârşitul perioadei interbelice, un artist consacrat, apreciat de critica de artă şi aflat în atenţia colecţionarilor. Notorietatea de care se bucura în societatea românească este subliniată de vizitele frecvente ale Reginei Maria în atelierul său, precum şi de numeroasele achiziţii ale Regelui Carol al II-lea. Alături de Tonitza, Ghiaţă, Ştefan Popescu, participă la decorarea noului Palat Regal, inaugurat în 1935. În 1951 a fost numit profesor la Institutul de Arte Plastice “N. Grigorescu” din Bucureşti, iar la împlinirea vârstei de 70 de ani i s-a conferit titlul de Maestru Emerit al Artei. Artistul a donat o parte reprezentativă a operei sale muzeelor de artă din Bucureşti, Piteşti, Brăila, Galaţi şi Craiova. Aprofundarea expresiei artistice a unui anumit aspect al existenţei şi anume traiul simplu al oamenilor din satul românesc atrage atenţia asupra personalităţii artistice a lui Schweitzer-Cumpăna, care expus noile curente din arta europeană, a asimilat lecţiile impresionismului, adaptându-le propriilor căutări. Sugestiile primite dinspre arta franceză a începutului de secol XX, alături de experienţa lucrului în natură, i-au influenţat stilul pictural, caracterizat printr-un joc de pete de culori clare, aplicate în tuşe ferme, dinamice, încărcate de pastă, care compun forme solide, cu structuri riguroase. Stratul de culoare lasă să se citească gesturile pictorului, căpătând funcţie senzorială în intenţia de a atribui materiei în sine expresivitate. Imaginea se formează privind pânza de la distanţă sau privind prin ea, la o primă vedere aspectul bidimensional şi aproape abstract al urmelor de culoare, în cazul unora dintre lucrări, fiind frapant. Lumina joacă un rol deosebit de important în pictura lui Schweitzer-Cumpăna, apărând aproape concret în pete albe şi galbene de culoare, construind volume şi creând profunzime. Opera sa este prin excelenţă umană, se concentrează asupra omului surprins în diferite acţiuni ce ţin de rutina vieţii la ţară, scene de muncă dar şi ipostaze meditative, arătând o bună cunoaştere a oamenilor şi o afinitate spirituală cu aceştia. Ţăranul lui Schweitzer-Cumpăna este apăsat de greutatea propriei existenţe, dar înfruntă totul cu putere, este resemnat în faţa sorţii şi în unele momente reflexiv, surprins singur ori în grupuri, mereu în interiorul lumii lui, inconştient de prezenţa privirii artistului. La unele scene, acesta este martor discret, aflat la o distanţă care îl face neobservat, notând cu un fin simţ de observaţie, instantanee din activităţile oamenilor pe care îi studiază. Opera “Hamali în portul Brăila” surprinde un moment din viaţa portului, într-o imagine vibrantă şi radioasă. Lumina caldă intră în componenţa culorilor, apărând şi distinct, în pete de galben aprins, conferind strălucire imaginii, aproape până la pierderea contururilor formelor. Siluetele personajelor sunt construite din tuşe scurte şi exacte, într-o profuziune de nuanţe, care le armonizează cromatic cu întreg spaţiul. Culoarea este doar unul dintre mijloacele prin care pictorul realizează integrarea personajelor în mediul în care le situează, altul fiind redarea unor poziţii verticale şi echilibrate, care rimează cu trăinicia zidurilor oraşului. Compoziţia a fost realizată probabil după numeroase schiţe şi studii de mişcare, pe care Schweitzer-Cumpăna obişnuia să le execute în creion sau cărbune în faţa subiectului. Naturaleţea ipostazelor indică cercetarea atentă a acţiunilor oamenilor, pe care munca de hamali îi determină la mişcări şi poziţii specifice. Se cunoaşte cum artistul umplea în călătoriile sale caiete întregi cu desene, care îl ajutau apoi să alcătuiască scene ample cu personaje, printre care cea a hamalilor din portul Brăila este una dintre cele mai izbutite. Deşi un artist fidel realităţii şi adevărului naturii, viziunea artistică îi este marcată de percepţia subiectivă, prezentând viaţa într-o atmosferă poetică, uneori cu note sumbre sau uşor dramatice. Culoarea intensă este unul dintre elementele care indică prefacerea realităţii care se află la origine, alături de alegeri de reprezentare care urmăresc un efect anume – siluetele subţiri şi alungite ale personajelor sugerează fragilitatea lor sub greutatea poverilor pe care le poartă, dar şi capacitatea de a-şi găsi echilibrul. Se desprinde din picturile lui Schweitzer-Cumpăna tendinţa de a învesti cu un caracter eroic omul simplu, pe cel care munceşte şi suferă fără a se plânge, pentru care simte o profundă compasiune.

bio

“Expoziţia Schweitzer-Cumpăna: noiembrie-decembrie 1967”, Bucureşti, Sala Dalles IONESCU, Radu, “Rudolf Schweitzer-Cumpăna”, Fundaţia Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Bucureşti, 2003 DREPTU, Ruxandra, “Atelierul modelul pictorul”, Muzeul Naţional de Artă al României, 2008 POENARU, Gheorghe, “Schweitzer Cumpăna”, Meridiane, Bucureşti, 1969

dimensions

width: 100 cm
height: 70 cm

25. Hamali în portul Brăila

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!