Fetiţa în roşu - Artmark România

semnat şi datat dreapta jos, cu roşu, Grigorescu, 1867

ulei pe pânză

Într-un interior întunecat, în tonuri de sepia, artistul îşi amplasează modelul, energic, în planul din faţă, luminându-l puternic cu o sursă artificială. Îmbrăcată în roşu aprins, purtând pe cap o bonetă de tradiţie medievală, mica franţuzoaică pare a avea după forma bucălată a feţei şi forma degetelor, probabil în jur de un an. Cu o stângăcie indicând vârsta, ţine în mâini o cană de metal, probabil un vas de zinc destinat să conţină lapte, din tipologia specifică acestor recipiente. Ceea ce ne surprinde în imaginea de faţă în primul rând este capacitatea artistului de a consemna expresivitatea ”austeră” a unei fizionomii infantile, încă neaşezate la vârsta menţionată. Acest tip de analiză aparţine unei viziunii realiste, bine implantate către jumătatea secolului al XIX-lea, în arta pictorilor formaţi în Franţa. Stăpânirea investigaţiei fizionomice (adâncimea privirii) şi a celei antropologice, felul rezumativ de a construi în materia picturală, sunt utilizate de autorul lucrării cu ajutorul unui limbaj de mare sobrietate cromatică, ţinând de aria tematică şi de sensibilitate a Şcolii de la Barbizon. Universul copilului văzut în desen şi în pictură a preocupat pe artiştii acestei şcoli, ştiindu-se că au avut uneori ca modele şi copii din jurul lor (vezi cazul copiilor lui Jean-François Millet, în André Billy, 1985, p. 54). În "Fetiţă în roşu" remarcăm deopotrivă interesul pictorului pentru natura moartă, ştiinţa de a reda reflexele argintii ale vasului de zinc, aspect ce ţine în mod evident de reperul flamand din arta pictorilor de la Barbizon. În acest sens reamintim lucrarea lui Grigorescu, "Cană de bere", expusă la Muzeul Naţional de Artă al României (Galeria Naţională, inv. 9674). După cum ne informează datarea înscrisă în dreapta jos, lucrarea de faţă aparţine ultimei secvenţe din deceniul 7, petrecute de Nicolae Grigorescu, la Barbizon şi Marlotte, în lumea artiştilor din zonă. Dacă investigaţia anatomică şi fizionomică – susţinută în epocă şi prin studiile de frenologie la modă, datorate lui Franz Gall, Cesare Lombroso, Paul Broca - ca şi problematica ridicată de "Capul de expresie", artistul român le învăţase în mediul artistic parizian şi la Ecole des Beaux-Arts, impostaţia figurii romantic luminate, pe un fundal întunecat era un exerciţiu desăvârşit probabil în cadrul Şcolii de la Barbizon. Autoportretul lui Grigorescu, databil către1864 (MNAR, Galeria Naţională, inv. 1005 ), deşi melancolic prin atmosferă şi expresia privirii, se impune prin coordonate similare de cromatică si ecleraj, cu portretul de "Fetiţă în roşu". Prezente în pictura de faţă, capacitatea artistului de a sugera prin câteva tuşe o formă, un obiect (vezi linguriţa din planul întâi) dar şi expresivitatea contrastelor luministice şi măiestria diferenţierii în sens tactil a materialităţii, sunt adesea întâlnite în cadrul realismului de tip Barbizon. Personaje pictate sau desenate de Jean-François Millet şi Honoré Daumier se înscriu atât tematic cât şi prin vocabularul plastic utilizat, într-o asemenea viziune aflată la confluenţa dintre realismul cu accent naturalist şi romantism. În "Fetiţă în roşu", proba de măiestrie pe care o trece artistul modelând din două tuşe pregnante de alb un simplu obiect utilitar, anunţă stilul larg şi dezinvolt al deceniilor următoare în opera grigoresciană. Tema copilului nedesprins încă de începuturile vieţii şi opţiunea pentru construcţia sintetică a formei, le vom regăsi la Grigorescu în "Pifferaro", tablou din colecţia George Oprescu, datând din perioada traseului său italian. Modelul, un băieţel cu pălărie largă de cioban, ţinând mâna în gură – un gest specific vârstei - este pictat cu aceeaşi libertate a trăsăturii dinamice de pensulă şi acelaşi interes pentru surprinderea fizionomiei infantilă. Mai târziu, între lucrările lui Grigorescu din deceniile 8 şi 9, pictate la Vitré, motivul fetiţei bretone reapare în mai multe rânduri, reluând reflexia artistului asupra unei teme abordate iniţial în universul de la Barbizon ("Fetiţa bretonă"-MNAR, inv.9721; "Mica bretonă", col.Reginei Elisabeta a României, v.Vlahoutza 1911, planşa p.81- 82). Lucrarea a aparţinut pictorului şi colecţionarului Eugène Blot (1883-1976). Este prezentată într-o ramă franceză de secol XVII, executată în lemn sculptat. (I.B.)

BILLY, André, "Les beaux jours de Barbizon", Etrépilly, Presses du Village, 1985 BOURET, Jean, "L’Ecole de Barbizon et le paysage français au XIX e siècle", Genève, Ides et Calendes [f.a.] GEORGEL, Chantal, "La forêt de Fontainebleau, un atelier grandeur nature", Paris, RMN/Musée d’Orsay, 2007 MATEESCU, Denia POMARÈDE, Vincent şi alţii, "Nicolae Grigorescu (1838-1907). Itinéraire d’un peintre roumain de l’école de Barbizon à l’impressionnisme", Paris, Somogy Editions d’Art, 2006 LEPOITTEVEN, Lucien, "Jean-François Millet. L‘ambiguité de l’image", préface par Frédéric Mégret, Paris, Léonce Laget éditeur, 1975 LEPOITTEVEN, Lucien, "Une chronique del’amitié : la correspondance intégrale de J.F.Millet", éd. J et L.Lepoittevin, 2005 NICULESCU, Remus, "Expoziţia Nicolae Grigorescu". Catalog de Remus Niculescu, Muzeul de artă al R.P.R., Bucureşti, 1957 OPRESCU, Gh., "Pictura românească în secolul al XIX-lea", Bucureşti, Bucureşti, Ed. Fundaţiilor Regale [ediţia I], 1937 OPRESCU, G.[-R. Niculescu], "N.Grigorescu", vol. I, Bucureşti, ed.Meridiane, 1961 VLAHOUTZA, A., "N. I. Grigoresco. Sa vie et son oeuvre", traduit du roumain par Léo Bachelin, Bucarest, Imprimerie Socec & C-ie, Société anonyme, 1911

width: 38 cm
height: 46 cm

1867

colecţia generalului Jules René Henry Cazalis; colecţia galeriei Eugène Blot (1883-1976); colecţia Ernst Horndasch, Munchen (colecţia cuprinde opere ale artiştilor: Frédéric Bazille, Eva Gonzales, Pierre Bonnard, Henri Lebasque, Pierre-Auguste Renoir, Édouard Manet, Théodore Géricault, Gustave Caillebotte); din 1970 în colecţie privată, Elveţia.

157^C. Fetiţa în roşu [1867]

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!

157C. Fetiţa în roşu [1867]

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!

157^C. Fetiţa în roşu [1867]