La malul mării (Mangalia Veche)

signature

semnat și intitulat dreapta jos, cu negru și în creion, I. Țuculescu, La malul mării

medium

ulei pe carton

description

Pentru Țuculescu însemnătatea picturii a depășit ireconciliabil barierele normative ale sensului primar oferit de această meserie. Atras încă de mic de farmecul culorilor, pictorul, recunoscut unanim drept unul dintre cei mai valoroși reprezentanți ai expresionismului românesc, validat în spațiul european postbelic, a fost în cele din urmă un autodidact. Validarea artei sale nu s-a realizat însă într-un proces continuu de practică și recunoaștere artistică. În Craiova deceniului trei, Țuculescu lua contact cu pictura în preajma fratelui Șerban, în timp ce se familiariza cu desenul în compania profesorului Eugen Ciolac, iar adevărata lecție de culoarea avea să o afle de la Eustațiu Stoenescu. Pentru câțiva ani frații Țuculescu vor participa la manifestările autohtone, iar pentru a deprinde mai bine meseria, Ion va frecventa atelierul lui Teodorescu Romanați. Pictura acelor ani se axa pe mici studii ale mediului înconjurător, cu precădere în atacarea peisajului, ce anunța încă din perioada adolescenței plăcerea pentru spațiul deschis. Dezamăgit de evoluția înceată, poate și de valoarea mediocră a desenului, așa cum aspru se autocritica, Țuculescu avea să renunțe la pictură, oferind timpul atât de necesar studiilor științifice. Facultatea de Științe Naturale, apoi, concomitent, Facultatea de Medicină vor deveni singurele puncte de interes ale carierei viitorului medic, cel puțin pentru câțiva ani. În plan cognitiv, toți acei ani dedicați științei se vor traduce ulterior, de îndată ce se reapucă de pictat, printr-un bagaj realist extrem de bine racordat la principii de organizare și autoevaluare. În 1934, la îndemnul repetat al soției, Țuculescu se reapuca de pictură, afectat poate și de călătoria în spațiul oriental apropiat. Grecia, Turcia, Palestina sau Egipt îi vor trezi pictorului setea de culoare, tradusă într-o practică sistematică, ajutat evident de acel surplus realist menționat mai sus. Acumularea unui bagaj vizual atât de puternic înregistrat în retina pictorului se va contura din nou în jurul peisajului, atât de îndrăgit încă din adolescența craioveană. Alt factor extrem de evident în uleiurile ce vor urma ne este dezvăluit prin însemnătatea călătoriei din 1937 în Paris, când, la Expoziția Universală, vizitează retrospectiva Van Gogh. Impresia lăsată îl va ambiționa pe Țuculescu, care, un an mai târziu, debuta cu adevărat pe simezele bucureștene, prin Personala de la Ateneu. Din nou, peisajul prevala, instantanee din Grecia, Turcia, dar și de pe meleagurile dobrogene făcând, nu fără emoții, deliciul unui public avid de valoare. Dacă în ceea ce privește tematica abordată lucrurile sunt destul de clare, cel puțin pentru perioada din care se sustrage și opera prezentată aici, atacarea propriu-zisă a subiectului suscită interogații variate. Faptul că Țuculescu este autodidact aprofundează oarecum discuția despre influențe și etape de creație, însă maniera este cea mai evidentă caracteristică a sa. Apropierea de unele practici impresioniste pare oarecum deplasată, însă efecte paralele le putem identifica atât din discursul plastic cât și din cel afectiv. Dacă ar fi să catalogăm plăcerea de a picta peisaj, direct din natură, una dintre calitățile necesare oricărui impresionist, nu putem să negăm această valență caracteristică și lui Țuculescu. În plus, însuși pictorul apleca capul în fața lui Andreescu, Tonitza, dar mai ales în fața lui Luchian. Acest bagaj imaginar, întregit de descoperirea lui Van Gogh, se va traduce în special în peisajele dobrogene, Balcicul, apoi Mangalia fiind abordate inițial pe un suport realist, dar pictate afectiv, fără să evite valențele senzoriale. În plus, putem admite fără ezitare că pastelul și guașa sunt în primul rând resorturile unui post impresionist, evident înaintea unui expresionism atât de personal. Balcicurile și sumedenia de flori și interioare pictate în tehnicile minore, de o valoarea certă, validate de însuși artistul, care, conștient de calitatea lor, nu s-a ferit să le modeleze, reprezintă încă o dată o confirmare a faptului că Țuculescu nu a evitat nuanțele târzii ale impresionismului. În “Mangalia Veche”, pictorul se regăsește în fața acelei priveliști izolate, marginale, extrase parcă din imaginarul andreescian. De altfel, apropierea de maestrul impresionist se manifestă și prin bagajul simbolic accesat, motivul copacului fiind o punte comună, fie ea și între impresionism și expresionismul de mai târziu al lui Țuculescu. (I.P.)

bio

CÂRNECI, Magda, „Ion Ţuculescu”, Ed. Meridiane, 1984 DAVIDESCU, Cătălin, “Țuculescu”, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1988

dimensions

height: 51 cm
custom: 71,5

research_info

Pe verso etichetă de proveniență: “Mangalia veche, perioada realistă, posesor Țuculescu Maria”

INFORMAȚII SUPLIMENTARE

Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.

15. La malul mării (Mangalia Veche)

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!