Marea la Techirghiol - Artmark România

semnat și datat stânga jos, cu negru, G. Petrașcu, 1935

ulei pe pânză

Gheorghe Petraşcu urmează studii de ştiinţe ale naturii la Universitatea din Bucureşti, la care renunţă însă după scurt timp şi, hotărând să se dedice artei, se înscrie la Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti. În 1898, după absolvire, i se acordă o bursă de studii la Paris, unde, odată ajuns, se perfecţionează primind sfaturile unor artişti şi cercetând muzeele. Nu copiază însă prea mult din capodoperele artei trecutului, ci îşi urmează cu încredere înclinaţiile spontane. Primeşte o bursă din partea Ministrului Şcolilor, pe atunci Spiru Haret, la recomandarea lui Grigorescu, care îi permite să petreacă patru ani la Paris, după o scurtă şedere la München, şi să călătorească la Barbizon. Urmează cursurile Academiei Julian, în atelierul lui Bouguereau, artist ce se bucura de reputaţia de pictor de nuduri după regulile academiste. Apropierea de Bouguereau nu a influenţat cu nimic natura spontană şi spiritul popular românesc al lui Petraşcu. Operele de început ale lui Petraşcu poartă ecourile artei lui Nicolae Grigorescu, dar şi ale lui G. Dem. Mirea, ale cărui portrete au lăsat o impresie puternică asupra lui Petraşcu, vizibilă de asemenea în lucrările sale din perioada studiilor. Prima sa expoziţie personală, deschisă la Bucureşti în 1900, prezintă publicului o pictură care lasă o primă impresie nefavorabilă, din cauza aparenţelor brutale, a paletei întunecate şi a violentării formelor, care sunt simplificate arbitrar şi uneori distorsionate. În fapt, armoniile cenuşii, în care intră toate nuanţele de griuri, sunt armonizate savant cu note discrete de albastru şi roşu potolit, creându-se un efect de surdină, obţinut dintr-o materie întinsă abundent pe pânză, cu cuţitul. Este o artă care nu seamănă deloc cu pictura practicată de cei mai mulţi artişti români la începutul veacului şi din acest motiv întâmpinată cu reticenţă, însă a devenit în scurt timp stimată, prin contactul permanent cu publicul. Datorită aprecierii pe care o purta lui Grigorescu şi artei acestuia, Petraşcu a dovedit încă de la început interes pentru peisaj, începându-şi cariera cu studii în culoare ale mediului rustic. Cum pasiunea sa pentru lumea minerală era cu greu compatibilă cu regnul vegetal, artistul a uitat curând umbrişul pădurilor, malurile râurilor şi viile, unde şi-a exersat mâna de multe ori, pentru a se lăsa sedus de casele vechi de la Vitré, nisipurile din Dobrogea, marmura Veneţiei, calcarul din Toledo, zidurile galbene, verzi sau roşii din Sighişoara sau stâncile ţărmului mării. În peisajele sale, Petraşcu nu pare a fi deloc atras de botanică sau zoologie, deşi studiase ştiinţele naturale, fiind mai degrabă un investigator pasionat al misterelor lumii minerale. În călătoriile sale prin Dobrogea, s-a oprit deseori pe ţărmul înalt al Mării Negre, unde a pictat numeroase peisaje în care tema era întâlnirea – în acelaşi timp dramatică şi pasională – dintre elementul acvatic şi cel teluric, redată într-o manieră largă şi păstoasă, care a caracterizat întotdeauna această temă a artistului. Marinele lui Petraşcu sunt printre primele picturi de acest fel care au apărut în expoziţiile româneşti, făcând popular numele pictorului, la fel cum carele cu boi îl făcuseră cunoscut pe cel al lui Grigorescu. Acestea se făceau remarcate prin unitatea de viziune, de compoziţie, de colorit şi de tratare, care arăta felul în care artistul analiza pe îndelete subiectul în toate aspectele sale. Asemenea, în opera ”Marea la Techirghiol”, fiecare urmă a pensulei, gândită şi necesară, contribuie la redarea conţinutului, la realizarea unei imagini armonioase în toate părţile ei, completă şi coerentă. “ În “Marea la Techirghiol”(vezi planșa no 21.) cohorte de valuri se năpustesc, din depărtare, asupra stâncii din primul plan, pe care se ridică, gol, un trunchi de copac ce rezistă încă pornirii forțelor implacabile ale naturii. Le simți venind, cu creste albe, ridicându-se din larg, devenind din ce în ce mai mari, mai puternice, mai impetuoase, pe măsură ce se apropie de malul dur și hotărât să le înfrunte. În dreapta, stânca se ridică abruptă, sigură, neclintită, nepăsătoare. Jos, în vâltoare, apa spumegă. Sunt două forțe ale naturii, două principii care se opun într-o luptă uriașe, de veacuri, împlinind porunca unui neînțeles destin. Pasta e frământată, aruncată cu cuțitul, într-un superb elan. Artistul, pătruns de măreția acestui mister al firei, lucrează mai nervos, mai neliniștit, mai emoționant, participând parcă la drama elementelor naturii....” Ionel Jianu în monografia “Gheorghe Petrașcu”, Fundația Regală “Regele Mihai I”, București, 1945, pag. 64-65

FLOREA, Vasile, ”Petrașcu”, Ed. Meridiane, București, 1989 OPRESCU, George, ”Gheorghe Petrașcu”, Ed. Meridiane, București, 1963

width: 46 cm
height: 54 cm

Opera a participat la “Expoziția Gheorghe Petrașcu”, 1936, și este menționată la cat. 112, sub titlul “Marea la Techirghiol” Opera este menționată și reprodusă în monografia “Gheorghe Petrașcu”, Ionel Jianu, Fundația Regală “Regele Mihai I”, București, 1945, la cat. 21, colecția ing. Leon Laserson Opera a participat la expoziția “Centenar Gheorghe Petrașcu”, Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1972, și este reprodusă în catalogul expoziției la planșa cu numărul 20, colecția ing. Dumitru Berteanu Opera este menționată în catalogul biobibliografiei “Gheorghe Petrașcu”, Neghina Manolescu, Elena Condrea, Târgoviște, 1973, la cat. 288, colecția ing. Dumitru Berteanu

49. Marea la Techirghiol

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!