Vedere în portul Chioggia - Artmark România

semnat stânga jos, cu negru, G. Petrașcu

ulei pe carton

George Călinescu definea Veneţiile lui Petraşcu astfel: „dramatice privelişti veneţiene ale lui Petraşcu, cu mult mai profunde decât ale lui Canaletto, descompuneri în culori grele şi somptuoase a unui cadavru de oraş”. Revelaţia marelui critic se reflectă fidel în Vedere în Portul Chioggia, pictură care a participat la Expoziţia personală Gheorghe Petraşcu de la Sala Dalles, din martie-aprilie 1936, Bucureşti (cat. nr. 76). Tabloul ne oferă o intruziune vizuală şi stilistică într-un cadru de înaltă clasă referitor atât la subiectul redat, cât şi la tehnica şi stilul marelui pictor Gheorghe Petraşcu (n. 20 noiembrie 1872, Tecuci – d. 1 mai 1949, Bucureşti). Gloria de paradă, orgoliul şi somptuosul deja apus al cetăţii reuşesc toate să fie captate de Petraşcu, prin tehnica preluată de la impresionişti: redarea şi luminozitatea se realizează prin intermediul culorii. În Vedere în Portul Chioggia apropierea este realizată prin culoare pură, caldă şi vie, contrastată de culori terne sau blânde care redau depărtarea. Prin această tehnică se conferă tabloului armonie cromatică şi echilibru în perspectivă. În imortalizarea lui Petraşcu, mişcarea nu este consumată. Personajele sunt absente, singura prezenţă dinamică fiind cea a bărcii din prim plan plutind pe apă, în străluciri de miez de zi. Totuşi, nu mişcarea este cea care se consumă în redarea bărcii, ci culoarea vie, prin care se captează inclusiv luminozitatea, precum reverbescenţele apei şi reflectări ale viului realităţii de la baza lucrării. Culoarea, prin abundenţa sa de lavă, conferă elasticitate tabloului. Autenticul Vederii în Portul Chioggia constă tocmai în folosirea tonului cald de roşu – în pictarea podului său regăsit în pânzele ambarcaţiunii, precum şi în petele cosmice de roşu ale ferestrelor răzleţe prinse în clădirea din fundal. Prin ardoarea şi intensitatea culorilor alese de artist nu se transfigurează dinamismul, dar, totuşi, prin alegerea acestor nunanțe calde se reflectă şi o valenţă temporală, cu întreaga sa actualitate de moment trecător surprins de pictor. Unicitatea acestui tablou este că prin culoarea roşie aleasă pentru elementele redate se introduce temporalitatea - cea cronologică, căt şi cea simţită. Lumina lui Petraşcu din această Vedere în Chioggia este roşie, captând astfel momentul canicular al toropelii de după-amiază văratică, precum şi energia şi pasiunea artistului în perceperea şi propagarea momentului canicular. Alături de această lumină, oglindirea de vitraliu de la baza compoziţiei oferă adâncime tabloului, fiind o marcă a imaginii în imagine. Echilibrul cromatic este conferit prin beije-ul ofilit al caselor din fundal, clădiri care par nelocuite. Simplitatea frustă în redarea cerului balansează sacadările complexe de culoare de la baza compoziţiei. Materia dură folosită de Petraşcu, dar şi tehnica aşezării şi crestării culorii pe carton sau pe pânză elimină fluiditatea şi conferă senzaţia de încremenire a imaginii în peisajul redat de artist. Pictorul exprimă accidentalul şi tranzitoriul, precum prezenţa ambarcaţiunii în prim planul tabloului să, prin picturalitate accentuată, îngrădindu-l în liniaritatea dură a tabloului. Obiectele redate par a fi răscolite în culoare pentru a fi regăsite în linie fermă. Tăietura adâncă a liniei cenuşii din conturarea podului sau a pânzei de ambarcaţiune are rostul de a estompa volumul. În complexitatea stilului, arta lui Petraşcu păstrează o bidimensionalitate tehnică de natură telurică şi concretă, care contribuie la exprimarea senzaţiei de calm şi ponderaţie. Linia contribuie la redarea acestei impresii statice. Un exemplu evident este redat cu ajutorul frânturilor de linie din redarea pânzei care, de altfel, are proprietatea de a fi fluidă şi de a pluti. De asemenea, se observă variaţia şi alternarea de linii puternice cu linii fine, conferind profunzime şi perspectivă întregului ansamblu vizual. Paradoxul peisajului, prin excelenţă acvatic, este că redă senzaţia de teluric şi temeinic, ceea ce oferă valoare incontestabilă compoziţiei şi o transformă în operă petrasciană prin excelenţă. Ceea ce devine palpabil este chiar spiritul artistului, niciunde mai pregnant decât în Veneţiile sale, precum această Chioggia veritabilă, unică în redarea actualităţii – a locului, a timpului pictorului, precum şi a celei proprii privitorului. Valenţele redate în materie de frumos sunt plane şi fac apel la timpul prezent, actual şi imediat, deşi subiectul redat este de un farmec etern. Privitorul nu este invitat la a gândi sau a reflecta în spiralări de perspectivă ale intelectului, ci este antrenat la a simţi şi a trăi o dată cu artistul instanţa redată static, precum o carte poştală. Vedere în Portul Chioggia face cinste actualităţii vremii creatorului său prin tehnica abordată de acesta, dar şi prin subiectul redat: „o imensă şi stranie necropolă plutitoare ale cărei palate - cavouri închid în ele ecouri îndepărtate din zbuciumul unei lumi defuncte” (Theophile Gautier). Astăzi, lucrarea este actuală prin remarcabila complexitate artistică şi clasicul ce transpare din stil, dar şi din şarmul peisajului ales, evocat în izbucniri de culoare crepusculară.

COSTESCU, Eleonora – Gheorghe Petraşcu, Editura Meridiane, Bucureşti, 1975 FLOREA, Vasile – Petraşcu, Editura Meridiane, Bucureşti, 1989

width: 36 cm
height: 25.5 cm

Opera a participat la Expoziția Personală Gheorghe Petrașcu, Sala Dalles, martie-aprilie 1936, București, cat. nr. 76

46. Vedere în portul Chioggia

Nu ratați nicio expoziție sau licitație!